Melania
— Este spart şi te rog nu mă întreba cum s-a spart,
unchiule.
— Ce îmi ascunzi?
Îmi spune unchiul Vincent cu o privire intimidantă luand
o poziţie de defensivă. Un scut impotriva a oricărei minciunici
pe care aş spune-o. Dar să fim serioşi dacă i-aş spune unchiului
că becul s-a spart singur în timp ce eu şi Callen ne jucam cu
tabliţa Ouija încercând să chemăm spirite din morţi m-ar
crede? Probabil că nu, dar asta este adevărul. Callen avea
tabliţa şi a fost ideea ei, când s-a spart becul şi i-am spus că
tatăl meu s-a spanzurat în această casă a plecat speriată zicând
că am o casă bantuită. Şi eu m-am speriat am stat ghemuită
într-un colţ spunând: ‘’Tati dacă chiar tu eşti nu mi-ai face rau,
nu?’’
— Chiar nu ştiu cum s-a spart becul crede-ma.
— Te cred scumpo haide că mi s-a facut cafeaua, iar dupa
trebuie să merg la muncă. Să fii cuminte până mă întorc.
— Bine să nu uiţi să cumperi bec unchiule.
Întorc obrazul spre el aşteptând pupicul de ’’la revedere’’
se pare că am scăpat basma curată fără alte explicaţii. Îşi pune
Pagina
55