Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Seite 247

Melania
I-am şoptit eu suav la ureche şi am sărutat-o. Imi era dor
de buzele acelea. Erau crăpate şi nu mai aveau gust de căpşuni,
dar tot erau minunate. Nu mai erau dulci ci sărate, când lacrima
ei se scurgea peste ele. Am observat că până acum nu ma oprit,
nici nu doream să mă oprească. Imi strecor mâna pe sub bluza
ei şi îi pot simţi pielea ce i s-a făcut ca de găină, ajung cu ea
pâna la sani care erau ca niste mingi anti stres pentru mine, iar
cu cealaltă mână îi cuprind fesele. În momentul ala aş fi vrut să
am mai mult decât doua mâini.
Murmur speriată, doream să ţip acum că mi-a dat drumul
la gură, dar am scos din greşeală un mic geamăt. El ma privit
uimit şi a continuat să mă sărute.
—Mmm, stai...vreau să îmi explici nişte lucruri. Vreau să
ştiu ce s-a întâmplat în tot acest timp. Îmi pot explica că nu te-
ai teleportat atunci cu filmele de groază ci ai ieşit prin uşa din
spate, ai scăpat de mirosul acela specific transpirând, dar cum
se face că ai fost în două locuri în acelaşi timp?
—Cel de la televizor a fost un complice plătit.
—Cum ai putut intra cu aşa o uşurinţă în vile securizate?
—Am învăţat hacking şi eu la rândul meu i-am învăţat pe
oamenii că pericolul poate fi peste tot. Probabil bogătanii aia
Pagina
245