Melania
— Ce?! Dă-mi drumul nenorocitule! tata a avut încredere în tine şi te-a primit mereu cu braţele deschise, iar tu faci asta?! Tu ştii măcar că e incest?! Şi o să înfunzi închisoarea!
Spune ea zbătându-se.
— Incest? Noi nu suntem rude, nu sunt unchiul tău. Tatăl tau îmi spunea frate pentru că i-am fost alături în închisoare, eram cei mai buni prieteni.
Melania mă privea uimită.
— Nu te mai preface uimită. Ştiu că ai aflat despre trecutul tatălui tău. Am văzut cum căutările interzise au dispărut din programul de acord parental. Nu îmi este teamă de inchisoare când am atâţia prieteni acolo. Pot să te violez chiar acum şi să ajung la închisoare, dar nu am de gând să fac asta.
După atâtea vise în care mă imaginam peste Melania, acum eram confuz daca ceea ce se întâmplă este real sau nu. Era real şi îmi puteam da seama din realismul reacţiei ei. Se simţea încomod, suspina speriată, iar ochii i erau înlăcrimaţi.
— Nu aş face ceva din ceea ce nu vrei. Deci poţi să mă opreşti orcând dacă nu vrei să o ducem până la capăt.
Pagina 244