Melania
întorc acasă înainte să înceapă. Mă uit în jurul meu şi deabia
acum observ că trec pe lângă casa lor. Refuz să o privesc
văzându-mi în continuare de drum. Dacă o priveam aş fi
început să am remuşcări. La dracu că tot am ! îmi muşc buza şi
alerg înapoi spre casă. Încă îmi dă sentimentul acela de casă
bântuită, dar nu asta conta. Trebuia să întru să vorbesc cu
Melania. Trebuia să întru fără ca el să ştie. Trebuie să mă
furişez, să sar gardul. Gardul nu este cine ştie ce înalt, am mai
sărit peste garduri mai mari. Tocmai asta am făcut, am reuşit şi
să îl sar. Doar am dat o trântă la aterizare, dar asta e nu sunt
pisică ca să aterizez în picioare. Mă scutur pe haine şi mă uit
gânditoare în jur. Nu aveam să întru pur şi simplu în casă unde
ştiam sigur că este şi el, nu m-am ţignit. Dacă sărisem gardul
însemna că aveam un plan. Trebuia să mă ascund undeva, dar
unde? Hmm...atunci sărea în faţa mea soluţia. Era prea
avantajos, nu era un tufiş unde se ascundeau mârşav spini era o
casă în copac. O casă pe care sincer nu am văzut-o niciodată pe
Melania urcându-se în ea sau vorbind despre ea. Nu ştiam
nimic despre istoria acestei case în copac, de când era
construită şi pentru cine. Aveam să aflu enigma sa urcând
treptele spre ea. Mă întrigă şi mai mult când am văzut că trapa
este încuiată cu un lacăt rigid. Ce reprezintă casa asta aşa de
important încât trebuie închisă? Trebuia să aflu, scot revolverul
Pagina
238