Melania
nu-mi vine să cred. Am auzit dulcele sunet al unei arme
încărcate, acel sunet ce îi plăcea şi lui Andrei când îl auzea în
Counter Strike. Revolverul era încărcat, repet revolverul era
încărcat. Era acum periculos. Îl pun cu grijă înapoi sub pernă şi
mă pun să dorm.
A trecut aproape o zi de când nu am mai vorbit cu
Melania şi deja îmi era dor de ea. Am aflat între timp şi ce s-a
întâmplat, iar eu chiar doream să fiu alături de ea în clipele
astea. Oricât aş încerca să mă apropii de casă şi să îmi cer
scuze pentru ce am zis la telefon nu pot. Nu pot din cauza
nenorocitului de Syenton, degeaba l-au interogat poliţiştii
pentru că trebuia să i fie puse mai multe întrebări. Ştiu că
Melania nu suportă fumatul, iar eu am ascuns faptul că fumez
de ea în tot acest timp. Ea nu ştie că acum mă face să fumez
mai mult decât fumez eu deobicei. Eram foarte supărată şi
trăgeam ca disperata ţigară după ţigară. Eram pe stradă, era o
piatră în faţa mea. Nu doream să o văd aşa că i-am dat un şut
departe de mine. Uram pe toţi şi pe toate. Acum nu îl
învinuiam doar pe Syenton că mi-a stricat relaţia mea de
prietenie cu Melania. Învinuiam absolut orice, dar fireşte că era
vina şi numai vina lui Syenton ! a dragului ei unchi. Mă uit în
sus la nori, erau gri deci urma să vină o ploaie. Trebuia să mă
Pagina
237