Melania
— De unde aţi luat cafeaua asta?
— Vezi la ieşire că este un automat de cafea, e doar 50 de
cenţi.
— Aveţi să îmi schimbaţi un dolar?
Poliţistul începe să mârâie considerând probabil în mintea
să că sunt exact ca un puşti pus pe şotii. Dar tot se cotrăbăie
prin buzunare şi scoate doi banuţi de 50 de cenţi.
— Mulţumesc foarte mult. Mai aveţi întrebări?
— Nu domnule Syenton, puteţi pleca.
Am făcut schimbul de bani cu poliţistul. M-am întors cu
spatele spre el şi cu faţa spre uşă zâmbind. Probabil ieşeau în
evidenţă gropiţele ce Amanda obişnuia să le adore la mine
acum mult timp. M-am îndreptat spre automatul de cafea şi am
întrodus 50 de bani. Trebuia să aştept şi un moment în care
doar stau degeaba este un moment în care mă gândesc prea
mult la anumite chestii. Trebuia să îmi golesc mintea, trebuia
de data aceasta să nu mă mai gândesc la nimic. La nimic, la
nimic, la nimic...aud sunetul acela ca a cuptorului de
microunde ce îl produce automatul. Cafeaua mea era gata, am
pus mâna pe ea cu blândeţe pentru că ardea. Nici nu doream să
Pagina
230