Melania
Individul purta bocanci, un palton lung negru şi pe faţă...ei
bine, era un urs de pluş. Drogurile sunt devină, halucinez deja.
Individul doar stătea acolo nemişcat privindu-mă, deci clar
halucinam. Trebuia să mă conving dacă era real sau nu, dacă
soarta sau creierul îşi bate joc de mine şi mă fute pe la spate.
Am înghiţit în sec având gâtul uscat de la cum am vomitat, am
tras aer în piept şi aveam să comunic cu cine sau ce era fix în
faţa uşii.
— Hei tu, nu mai sta şi te holba la mine şi ajută-mă.
Apropo mai e mult până la Halloween.
Tuşesc şi scuip o flegmă pe jos, era prea mare efortul să
vorbesc în starea în care mă aflam. Nici măcar nu a dat vreun
rezultat când el tot stătea acolo fără să spună nimic. Era clar că
era o halucinaţie, trebuia doar să clipesc mai des şi el dispărea
de acolo. Da, asta era să se întâmple. Clipesc mai des şi cu
fiecare clipire el se apropia. Când era prea aproape de mine am
lasat joaca şi am încercat să ţip. Ţipetele mai rău făceau când el
ma tragea de păr şi mă dădea cu capul de chiuvetă, fiecare ţipăt
era motivaţional din a mă da mai tare. Chiuveta era deja plină
de sânge, el s-a plictisit să mă dea cu capul de ea. Scuip în ea şi
alături de sânge s-a alăturat un dinte de-al meu. Îşi pierde
răbdarea şi mă strânge de gat.
Pagina
216