Melania
— Cine-i acolo?
Zic eu cu o voce tremurată cuprinsă de teamă.
— Hei ai să îmi dai un dolar? Îmi este foame, am fost
trimis la cerşit, dar nu e nimeni pe aici.
Era un băieţel al străzi ce spunea toate astea derutat şi cu
teamă de necunoscut. Eram în siguranţă, pe jos erau 50 de
cenţi, i-am luat, am deschis puţin geamul şi am dat bănuţul
băieţelului.
— Poftim acum pleacă de aici.
Zic eu în şoaptă şi el îmi mulţumeşte părăsind maşina. Nu
era motiv de îngrijorare, dar inima îmi bătea puternic în piept
când l-am văzut. Am acordat atenţiei casetofonului de maşină
care era dat pe un post de radio în franceză. Nu puteam înţelege
mai nimic, la fel ca în excursia din Franţa. Doar unchiul meu
învăţase franceză pentru această excursie, eu am cam îgnorat
cerinţa de a învăţa limba cât de cât înainte să plecăm. El era
traducătorul meu, el era şi cel care era pe o bicicletă închiriată
cu mine în spatele său şi mergeam noaptea pe străzile din…fix
acum realizez că asta e melodia lui Joe Dassin. Aştept ca
gândurile să mi se sincronizeze cu refrenul. Deci unchiul meu
Pagina
213