Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Page 190

Melania pe toate pernele, cum lua una dintre ele în braţe şi cum cea pe care avea capul era udă de saliva din gura ei între deschisă. Nu observasem până acum ce lungi sunt genele ei naturale, mă uitam tot mai în jos şi nu puteam să nu observ şi că acele bretele de la maieul ei se lasaseră în jos, până şi ele ştiau că în noaptea asta avea să rămână goală. Mă uitam şi mai jos, stătea ghemuită cu fundul înapoi, iar asta nu avea decât să mă excite la nebunie. Întru în cameră şi închid la fel de lent uşa precum am deschis-o, era din nou întuneric. Mă strecor în pat lângă ea, o luam în braţe pe la spate, fundul său se lipea de trupul meu exact unde trebuie. Îi sărut blând gâtul cu pielea fină şi catifelată, urc tot mai sus cu sărutările până la lobul urechii, îşi freacă picioarele de lenjeria de pat şi murmură. Se trezise, îşi întoarce uşor capul spre mine şi mă priveşte lung cu ochii între deschişi. — Unchiule? — Şşş. — Ce este, iar nu poţi dormi? — Nu, nu pot dormi şi am să îţi spun după atâta timp de ce. Nu pot dormi când nu te ştiu lângă mine, mă tot gândesc noaptea la tine şi la dorinţa de a te săruta din nou şi a te lua în Pagina 188