Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Page 187

Melania şarpe veninos şi îţi schimbi mereu pielea. De asemenea eşti şi nemuritor, te poţi reîncarna într-un shot plin de whiskey fix când eu eram sigur că te băusem tot dintr-o bucată. Am repetat procedura, dar şi vechiul meu tovarăş a făcut la fel. Procedura aceasta s-a repetat şi s-a tot repetat până ştia că avea să mă domine. Ce reprezenta acum el s-a materializat într-o fiinţă umană, mai exact în mine. Aveam să îgnor toate vorbele sale din capul meu, ala nu eram eu, aia nu era conştiinţa mea. Dar nu puteam când eu nu mai eram în club, eram într-o camera de interogări legat cu lanţuri de un scaun de lemn. Eram pentru a doua oară într-o blestemată camera de interogări. Cu mine însumi, de fapt cu el. Ala nu avea nici pe departe să fiu eu, era doar un beţivan. Probabil l-au văzut şi alţii fiind ei, probabil ei nici nu mai existau, era doar el. El era cel ce îşi bătea nevasta şi copii, el era monstrul nu bărbatul ce era soţ şi tată, acel bărbat era legat în lanţuri de mult timp. — Tu, tu dementule...din cauza ta am ajuns la închisoare, nu am de gând să te las să îmi distrugi viaţa din nou ! M-am râstit eu spre ce avea să fie o versiune falsă a mea. — Din cauza mea? Sau din cauza că era-i prea frustrat pentru că scumpa ta iubită din acea vreme nu a vrut nici măcar Pagina 185