Melania
— Oare de ce? Unul e pentru tine, prostuţule.
Întinde paharul de whiskey spre mine şi eu mă uitam la el
ca la ceva feroce ce venea spre mine.
— Fără cola, aşa sec?
— Aşa sec doar eşti bărbat. Chiar aş vrea să văd cum eşti
atunci când eşti beat.
Mă uitam lung la pahar şi el se uita la mine, conţinutul
său îmi facea sadic cu ochiul. Frunza de mentă se plimba
plictisită prin lacul de whiskey ca un nufăr. Îmi puteam vedea
reflecţia de om ce încearcă să nu se lasă pradă vicilor, reflecţia
oricărui om de altfel. Whiskey-ul chiar era ca un lac, un lac
murdar, un lac ce te poate duce spre păcat. Un lac sau un măr la
fel de murdar ca cel ce a inventat moartea. Interiorul paharului
era umed datorită bucăţilor topite de gheaţă ce se prelingeau
laşciv în jos ca o dansatoare de striptis dementă sau poate ca
picăturile de ploaie de pe geam, dar nu ar fi prea trist să fac
această comparaţie? Nu ar fi prea regretabil? Hello alcohol my
old friend ce te scurgi acum în jos pe gâtul meu, nu ţi-am putut
ceda. Nici măcar după atâţia ani nu te pot dispreţui, tu prieten
fals ce tot îndrazneşti să îmi apari în cale prin diverse forme:
Gin, tequila, vodka sau rom. Dar fireşte că tu eşti un şarpe, un
Pagina
184