Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Seite 177

Melania
Zic eu stând picior peste picior, cu o ţigară imaginară
între degete ca o şefă de mafie. Încercam să îl intimidez, dar
era imposibil. Întinde plasa spre mine, iar eu i-o înşfac din
mână şi eliberez pistolul din plase.
— Probabil am să regret că am făcut asta.
Am reuşit să îl surprind, să îl intimidez puţin pupându-l
pe obraz. Probabil acum roşea, probabil nu…nu ştiu, nu
puteam vedea ochii mei admirau doar revolverul. Nu era
acelaşi cu care făceam antrenamentele, era unul mult mai finuţ.
Inima îmi bătea puternic, aveam puterea. Simţeam o satisfaţie
la fel de mare ca atunci când am făcut ’’chestia aia’’ cu
degetul. Nu mă înţelegeţi greşit este plăcut să iei în braţe
persoana iubită, dar este al naibii de plăcut să îţi duci în chinuri
de moarte duşmanul.
— Şi ţi-am adus şi gloanţele, doar vezi că sunt de mărimi
diferite. Dacă ai răbdare să te uiţi peste fiecare, trebuie să fie
măcar trei ce se potrivesc.
Scoate el din prima pungă în care era pistolul şi o altă
punguliţă plină cu gloanţe. Un glonţ dintre astea avea să se
penetreze brusc prin capul pedofilului cu cap de ursuleţ şi să îi
Pagina
175