Melania
pe Eva şi pupându-i obrazul. Dar de data asta nu mai era
aluniţa acolo, era doar un ten uscat şi cald probabil roşiind.
— Imi pare rău am supra-reacţionat, dar oricum nu era
demn de mine să fac ceea ce am făcut. Deci mă ierţi?
— Este ziua ta nu aveam cum să nu te iert.
Melania ne privea cum stăteam îmbrăţişaţi cu un zambet
ce îi puteam citi falsitatea de la o poştă. Dorea să pară
politicoasă, dar părea doar geloasă.
— Stai calmă că nici pe tine nu te-am uitat.
O iau strâns în braţe şi o pupăcesc toată umezindu-i
obrazul de saliva mea. Ea chicotea în continuu, îi zambesc şi
mă îndepărtez de ea întrând în baie. Îmi fac trezitul şi nu mă
grăbesc deloc, aveam să arat bine pentru că era ziua mea. Când
am ieşit din baie ca prin magie masa s-a umplut de bunătăţi, cel
mai mult îmi atrăgea atenţia tortul de ciocolată. Eva aprinde
lumânările tortului şi alături de Melania începe să cânte ‘’la
mulţi ani’’. În momentul acesta pun pariu că mulţi dintre voi
sunteţi într-o stare de confuzie şi nu ştiţi ce să faceţi, la fel şi
eu. Nu făceam nimic, doar trăiam acel sentiment de nostalgie şi
de deja vu. Lumina de la focul lumânărilor se reflecta pe ochii
mei cu aceeaşi fascinaţie pe care o aveam şi atunci când am
Pagina
170