Ilinca Andreea-Melania Ilinca Andreea-Melania | Page 163

Melania adorabil de scârbos. Nici bine nu am început să îl mângăi că el s-a pus cu burta în sus lingându-se pe nas. — Aşa distrage-i atenţia. Zice tipa blondă în timp ce pregătea seringa cu anestezicul. — Cred că e greu să fi stăpân de câine în acest oraş având în vedere câinii din East Hall. Zic eu îndreptându-mi privirea spre George în timp ce îl scarpinam sub ureche pe Maxi. Tipa blondă îi face injecţia şi el stătea cuminte ca un mieluşel. Îmi era milă de el, nu era de ajuns că era de o rasă pentru poşetele femeiilor, dar acum avea să renunţe şi la ultima lui fărâmă de căţel mascul. Mi se îmânează un bisturiu. Chiar aveam de gând să fac asta? De îndată ce îi tai organele masculine o să văd sânge. O să fiu cu...câţelului rămasă în mână, nu aveam decât să mă joc cu ’’biluţele’’ lui. De-a dreptul ciudat cum stăpânii de câini rezolvă orice problema sexuală a patrupedelor prin castrare. Parcă îmi vine să cred că e o idee bună şi în cazul meu. Suspin iar mâna în care ţineam bisturiul îmi tremura, ce tâmpenie mi-a putut trece prin cap? Îmi dau lacrimile, asta o să mă doară pe mine mai tare decât pe el. Mă apropii cu instrumentul de Pagina 161