Melania
zambeşte larg şi înocent, roşeste şi înclină capul în pământ. Mă
ia timid de mână şi mă îndrumă spre pupitrul de lemn unde era
acel bătrân. Bătrânul îşi drege glasul şi începe cu discursul de
la ’’Ne-am adunat astăzi aici pentru a unii două suflete’’ la alte
vorbe pe care nu le-am auzit pentru că mi se rupea filmul cu
sunete de fundal, probabil sunete din realitate. Ce a urmat să
mai aud a fost:
— Dacă există cineva prezent ce ştie de ce acest cuplu n-
ar trebui să se căsătorească, să vorbească acum sau să tacă pe
veci.
Nu aud nimic, mă uit la invitaţi. Mă uit la Louis şi freză
pixie, la negreasă, la bătrânii bunici ai Melaniei absolut nimeni.
Aşi fi crezut că toţi vor sări ca arşi împotriva unei căsători
ilegale din punct de vedere moral, dar nu. Erau tăcuţi şi cuminţi
aşteptând, parcă doream să vorbească, parcă doream să nu
existe această nuntă chiar dacă o iubesc pe Melania, nu trebuie
să ştie niciodată.
— Eu, eu sunt împotrivă.
Am spus eu încrezător, iar lumea a suspinat şocată.
Melania şi ea şocată dă doi paşi în spate, mai face un pas
şi îl face să devină unul fatal. Pică în tortul de nuntă, se
Pagina
149