Melania
Oftez lung şi mă pun plictisit la o masă. Apare şi un
bătrân supt la faţă, cu ochelari cu dioptri mari, cu o barbă albă
şi lungă, îmbrăcat cu o robă neagră, ţinând în mână o carte cu o
copertă de piele neagră. Se pune în faţa pupitrului de lemn.
Aud în jur şiuşoteli, barfe toate legate de noaptea nunţii mele.
Nu am înţeles nimic mai mult de ’’noaptea nunţii’’. Apare în
peisaj şi prietena negreasă a Melaniei, Callen parcă o chema.
Purta o rochie într-o noanţă de mov pastelat având în mână un
coş cu flori de cireş. Nu o puteam vedea la faţă pentru că lasa
capul doar în pământ, dar am putut remarca ca era ea după
părul creţ de afro-americancă. Cum se face că e fară Melania
alături de ea? Doar ele erau Best Friends Forever, sau nu?
Răsună în boxa de lângă masa mea celebra melodie de
Mendlessohn a casătoriilor. Callen arunca în scarbă cu florile
de cireş spre uşa de la intrare şi de acolo a