Melania
că şi noi ne-am speriat de el. Am luat-o pe Callen de mână şi
mă îndreptam cu ea spre uşa de ieşire.
— Dacă vrei să ne oferi pistoalele tale, contactează-ne.
Zice Callen în urma sa în timp ce eu o trag după mine.
Când m-am întors la depozit şeful meu a insistat să mă
duc acasă, ba chiar să îmi iau un concediu plătit. Având în
vedere că se şi apropie ziua mea consideră că mi-ar prinde
bine. Ar fi trebuit să mă bucur doar aveam mai mult timp la
dispoziţie pe care să îl petrec cu Melania. Dar, mă simţeam aşa
gol pe dinăuntru. Mă plimb pe străzile înguste ale oraşului cu
briza de vânt ce trecea pe lângă mine şi îmi îngheţa obrazul.
Mă îndrept spre sală de fitness petrecând acolo o oră de
exerciţii fizice ca deobicei. Eram singurul ciudat de acolo care
îşi punea la plasma din faţa sa desene animate. Acum mă uitam
la un episod din Sumbrele Adventuri ale lui Billy şi Mandy.
După antrenament mă îndrept spre azilul de bătrâni, iar aici
este o linişte deplină. Se poate auzi doar hârcâitul măturii mele.
În clipa aceea în timp ce măturam nu ştiu dacă am avut cel mai
frumos vis cu ochii deschişi sau cel mai urat coşmar. Un singur
lucru ştiu cert, holul azilului s-a transformat într-o sală de
ceremonii. Cu baloane albe şi roz bonbon la fiecare colţişor, cu
Pagina
146