Melania
prima sticlă, iar Callen mă privea mândră. Dau să îi zâmbesc,
dar îmi curge brusc nasul. Mă şterg cu incheietura mâinii şi vâd
că de fapt era sânge. Prea multă adrenalină probabil. Când am
văzut sângele m-a luat o stare de ameţeală, când am văzut
sângele am văzut-o şi pe ea. O femeie îmbrăcată într-o rochie
plină de sânge ţipând şi dă să se îndrepte revoltată spre mine.
Era fantoma, nici nu mai aveam timp să reacţionez că de frică
apăsam trăgaciul în disperare spre ea. Callen şi Kenny m-au
oprit punându-mă la pământ. Maxi se repezea şi el lătrând
ameninţător spre locul în care am tras, în spre locul în care era
fantoma. Mă gândeam că poate am avut o halucinaţie datorită
faptului că am văzut sânge, dar oare şi el o vede? Fantoma este
reală...cred că şi unchiul meu o vede, dar nu vrea să
recunoască.
— Fantomă...
Zic eu în şoapta cu vocea tremurată. Kenny pare iritat de
ceea ce s-a întâmplat.
— Taci dracului !
Zice el către Maxi, ia pistolul şi trage pe lângă lăbuţele
lui ca să îl sperie şi reuşeşte. Maxi lasă urechiuşele în jos şi
plânge tremurând speriat. Săracul, dar şi săracele de noi pentru
Pagina
145