Melania
— Bună ziua domnule Myers, îl cautam pe Kenny. Avem
ceva de discutat cu el.
Interveni Callen, intrând într-un scurt dialog cu el.
— Oh Callen, mă bucur că ai venit pe la noi. Pe Kenny îl
găseşti ca deobicei în camera lui jucându-se la calculator.
Când am zis un dialog scurt înseamnă atat de scurt.
Callen începea deja să urce scările de la etaj. Nici măcar eu nu
mă aşteptam să fie chiar aşa de scurt. Parcă era nepoliticos din
partea noastră să îl lasăm pe domnul acesta, domnul Myers aşa.
Eu n-am început să urc scările la fel cum facea Callen, eu i-am
zambit acestui domn Myers prelungind un dialog cu el.
— Chiar vă plac câinii? Chiar şi cei din East Hall?
— Melania, haide odată !
Spune Callen râstit oprindu-se la o treaptă, am atins o
coardă sensibilă. Din privirea ei realizez că era ceva ce nu
trebuia să spun şi voia să mă oprească înainte să înrăutăţesc
situaţia.
— Mie nu, lui Maxi al meu ar parea că îi plac câinii din
East Hall. Să fiu mai exact îi plac caţelele din East Hall. Nu mă
înţelege greşit, nu vreau ca acei caini să se înmulţească.
Pagina
136