Melania
măcar nu mă chinui să par un om normal ştiind că oricum nu
îmi primesc somniferele dorite. Ce fac eu? Încep să rad isteric
de parcă blondina ar fi zis cea mai bună glumă pe care am
auzit-o până acum în toată viaţa mea.
— Pot să vă dau cartea de vizită a unui psiholog bun ce vă
poate ajuta. În caz că el nu poate, cunoaşte el un psihiatru.
Mă opresc din ras şi mârăi la ea, exact ca un caine. Un
caine din East Hall daca aş putea spune, deşi din fericire pentru
carnea de pe mine nu am avut ocazia să întalnesc unul.
— Pot să merg pană la baie?
Zic eu pe un ton normal, blând dând doi paşi în spate.
— Sigur, prima pe stânga.
Imi iau cutia cu plasturi, mă uit la stânga şi vad o uşă albă
cu o toaletă albastră desenată pe ea. Intru în baie, mai exact în
holul de la baie ce despărţea baia bărbaţilor cu baia femeilor.
Intru fireşte la bărbaţi unde era gresie albă şi întuneric, mult
întuneric. Este perfect, unde îmi pot aduna eu gândurile dacă
nu în întuneric? Fac un pas în faţa spre oglinzi, iar toate
spoturile licăreau dând să se aprindă. Chiar asta au făcut
nenorocitele, toate înafară de unul care probabil era ars. Toate
Pagina
132