Melania
— Fata logodnicei mele decedate.
— Nu ştiam că are o fată, Melania a omis chestia asta.
— Că vorbeam de lup...
Melania intra în sufragerie, iar domnul Syenton se ridică
de pe canapea ducându-se spre ea. Zambeşte bufnind pe nas
amuzat, Melania era murdară de iaurt în colţul gurii. Domnul
Syenton îi mângâie obrazul şi o şterge cu degetul mare la gură.
Îi zambeşte, iar el o pupă grijuliu pe frunte.
— Scumpo, rămâi cu Callen. Eu trebuie să merg la muncă
şi Eva nu ştiu unde zicea că pleacă. Diseară la cină fac lasagna.
Melania ţopăie fericită auzind de lasagna şi îşi pupă
unchiul pe obraz.
— Domnule Syenton mai gândiţi-vă la ce v-am spus.
Dă afirmativ din cap şi lent oferindu-mi o privire urată, o
privire care mă cam înspăimântă. Poate nu era neapărat privirea
sa ci faptul că s-a pus o umbră în jurul ochiilor săi.
Trecuse deja o oră de când verişoara Eva şi unchiul meu
au părăsit casa, iar eu mă plimbam de colo-colo, mângâindu-mi
concentrată barbia. Callen statea în poziţia de drepţi ca un
Pagina
123