Melania
Dă în continu aprobator din cap zambind crezând
probabil că fac mişto de el.
— E nepoliticos din partea mea să te ţin la uşă aşa ca
haide înauntru.
Zise el întrând în casă, iar eu luându-i urma. Se aruncă pe
canapea punându-şi mâinile la ceafă, iar eu mă aşez timid lângă
el. Observ diferenţa dintre felul nostru de a ne aşeza. Eu aveam
picioarele strânse şi bateam cu degetele pe genunchi, iar el
stătea lejer având picioarele larg desfăcute. Nu îl învinuiesc, nu
este singurul bărbat pe care l-am văzut stând aşa. Bărbaţii aştea
nu ştiu deloc să fie finuţi ca o femeie de exemplu, care stă
picior peste picior, ei de ce nu pot sta aşa? Oh boaşele. Săracii
cum pot ei trăi cărând zilnic doua ouă şi un cârnăcior care le
atârnă între picioare? Domnul Syenton cască larg trebuie
repede să zic ceva până nu se plictiseşte şi părăseşte încăperea.
— De ce nu vrei să ieşim, nu îţi plac negresele? Eşti
cumva rasist?
— Nu mă înţelege greşit nu am nimic cu negresele.
Aud din bucătărie o voce străină de femeie.
— Cine mai e acolo?
Pagina
122