Melania
Îmi dreg vocea şi îmi îndrept timid privirea spre el, nu
ştiu de ce dar mă întimidează. Pare că mă uraşte deşi nu a făcut
nimic care să evidenţieze asta.
— Bună dimineaţa domnule Syenton, mă scuzaţi...
Nu apuc să îmi termin propoziţia că el mă întrerupe.
— Oh Callen, bine te-am gasit. Melania ia acum micul
dejun dacă poţi aştepta puţin.
— De fapt, eu am venit pentru dumneavoastră.
M-am schimbat brusc la 160 de grade, nici măcar eu nu
ştiam ce aveam de gând. Doar am remarcat că este de aceeaşi
înalţime cu tipul cu masca de ursuleţ de pluş. Mai exact
amandoi au 185 cm, iar domnul Syenton se afla în cartierul
oamenilor de mijloc care chiar şi ei au o ciudă pe bogătanii din
cartierul clasei înalte a societăţii. Nu ştiu câtă încredere are
Melania în el, dar eu tot pot să îl numesc un suspect.
— Pentru mine?
Mă priveşte confuz ridicând o spânceană. Eu înghit în sec
roşiind, ce fac? Tocmai încerc să mă dau la unchiul celei mai
bune prietene ale mele, chiar asta fac? Ei bine dacă am început
trebuie să o duc pană la capat şi sa aflu dacă el chiar e suspect.
Pagina
120