Melania
Capitolul 4
M-am ridicat aşa de brusc încât soneria de la uşă ar fi fost ticăitul de ultima secundă a unei bombe cu ceas. Aş fi mers cu viteza lui Flash pentru a scăpa de explicaţii în legătură cu ceva ce nu am înţeles, exact ca la şcoală. Cum am zis, salvat de clopoţel. Am dat cu genunchiul în masă şi chiar am mers cu vietza lui Flash. Un Flash schiop pe slowmotion ce spunea la fiecare 3 secunde în drumul spre uşă‘’ Futu-I, Futu-I, Futu-I’’.
Aştept în faţa uşii casei Crendall, o briză de aer rece îmi face pielea de găină. Îmi frec braţele înfrigurată sau poate înfricoşată? Este greu să îţi dai seama când cuvintele şi simptome sunt aşa de asemănătoare. De fiecare dată când vin aici simt răutatea acestei case bântuite şi nu numai. Simt ceva putred la mijloc, simt că suntem aproape de caz. Tipul cu cap de ursuleţ este aproape, iar Melania sper că a luat în considerare cuvintele mele şi s-a gândit la o modalitate de auto aparare. Uşa se deschide şi îl vad pe domnul Syenton în haine de casă, cu papuci cu iepuraşi care m-au făcut să zambesc larg privindu-i. Probabil i-a luat pentru Melania, dar ei i-au fost prea mari.
Pagina 119