Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 7

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante şi insatisfacţiile personale constituie ceea ce specialiştii numesc „agenda ascunsă” sau curriculum implicit. Elevii învaţă implicit să se raporteze la actul învăţării în sine, cu blazare sau cu entuziasm, cu siguranţă sau cu îndoială, cu superficialitate sau cu simţ de răspundere, aşa cum receptează ei atitudinea profesorului faţă de activitatea pe care o desfăşoară. O mare cantitate de informaţie cu privire la aşteptările profesorilor cu privire la ei este codificată în mesaje nonverbale (încrederea sau neîncrederea în capacităţile lor) şi determină răspunsuri nonverbale (plictiseală, descurajare, frustrare sau, dimpotrivă, optimism şi disponibilitate pentru efortul aşteptat de la ei), influenţând elevii mai mult decât cele verbale. Un bun învăţător trebuie: • să cunoască elevii şi mediul socio-cultural din care provin; • să acorde atenţie dinamicii clasei; • să selecteze şi să îmbogăţească reprezentările existente; • să înceapă prin a explora şi descoperi ce copiii ştiu deja; • să comunice eficient pentru a conştientiza sarcinile de predare; • să dialogheze, nu să transmită doar simple informaţii; • să exerseze abilitatea de interpretare şi observare a comportamentelor; • să găsească metode şi procedee de stimulare a învăţării diferenţiate şi individualizate. Profesorul este artistul care modelează şi stimulează creator gândirea copilului. De el depinde dezvoltarea ulterioară a copiilor. Educaţia contemporană trebuie adaptată vârstei copiilor, pentru a le stimula interesul şi pentru a atinge obiectivele propuse. În opinia mea, acest lucru presupune împletirea unor elemente de joc, de voie bună, cu informaţii utile despre viaţa şi activităţile copiilor de pretutindeni. Atunci când elevii învață altfel, devin mai creativi, mai motivați, conștientizează că se pot afirma prin munca lor, că pot coopera cu ceilalți, că au oportunități de învățare diferite, în contexte noi. Angela Rotaru: În sinuosul proces al formării ca dascăl, fiecare dintre noi se raportează, mai devreme sau mai târziu, conştient sau inconştient, la cel mai bun, respectiv la cel mai neinspirat profesor pe care l-a avut. Acest model – autentic sau fals – acţionează asupra resorturilor motivaţionale, generând fie greşeli, fie alegeri profitabile pentru o carieră ce se vrea împlinită. Cert este că discipolul trebuie să conştientizeze existenţa acestui reper şi să acţioneze în sensul promovării lui creative, respectiv al inhibării critice. 7 INDUCAS, 2017-2018