Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 7
Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
şi insatisfacţiile personale constituie ceea ce specialiştii numesc „agenda
ascunsă” sau curriculum implicit. Elevii învaţă implicit să se raporteze la
actul învăţării în sine, cu blazare sau cu entuziasm, cu siguranţă sau cu
îndoială, cu superficialitate sau cu simţ de răspundere, aşa cum receptează
ei atitudinea profesorului faţă de activitatea pe care o desfăşoară. O mare
cantitate de informaţie cu privire la aşteptările profesorilor cu privire la ei
este codificată în mesaje nonverbale (încrederea sau neîncrederea în
capacităţile lor) şi determină răspunsuri nonverbale (plictiseală, descurajare,
frustrare sau, dimpotrivă, optimism şi disponibilitate pentru efortul aşteptat
de la ei), influenţând elevii mai mult decât cele verbale. Un bun învăţător
trebuie:
• să cunoască elevii şi mediul socio-cultural din care provin;
• să acorde atenţie dinamicii clasei;
• să selecteze şi să îmbogăţească reprezentările existente;
• să înceapă prin a explora şi descoperi ce copiii ştiu deja;
• să comunice eficient pentru a conştientiza sarcinile de predare;
• să dialogheze, nu să transmită doar simple informaţii;
• să exerseze abilitatea de interpretare şi observare a comportamentelor;
• să găsească metode şi procedee de stimulare a învăţării diferenţiate şi
individualizate.
Profesorul este artistul care modelează şi stimulează creator
gândirea copilului. De el depinde dezvoltarea ulterioară a copiilor. Educaţia
contemporană trebuie adaptată vârstei copiilor, pentru a le stimula interesul
şi pentru a atinge obiectivele propuse. În opinia mea, acest lucru presupune
împletirea unor elemente de joc, de voie bună, cu informaţii utile despre
viaţa şi activităţile copiilor de pretutindeni. Atunci când elevii învață altfel,
devin mai creativi, mai motivați, conștientizează că se pot afirma prin munca
lor, că pot coopera cu ceilalți, că au oportunități de învățare diferite, în
contexte noi.
Angela Rotaru: În sinuosul proces al formării ca dascăl, fiecare dintre noi se
raportează, mai devreme sau mai târziu, conştient sau inconştient, la cel mai
bun, respectiv la cel mai neinspirat profesor pe care l-a avut. Acest model –
autentic sau fals – acţionează asupra resorturilor motivaţionale, generând fie
greşeli, fie alegeri profitabile pentru o carieră ce se vrea împlinită. Cert este
că discipolul trebuie să conştientizeze existenţa acestui reper şi să acţioneze
în sensul promovării lui creative, respectiv al inhibării critice.
7
INDUCAS, 2017-2018