Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 123

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
strânsă între mentor și stagiar poate exista, iar recunoașterea oficială a
profesiei de mentor ar ajuta și la formarea inițială (debutanți), dar și la
perfecționarea continuă (mentori) a cadrelor didactice.
Ștefan Paul Enescu: Susțin ideea că mentorul ar trebui să fie coleg, pentru o
cât mai facilă și rapidă comunicare și colaborare directă. Dacă nu este
posibil, se pare că și mentoratul la distanță a dat și dă roade, bazat pe
mijloacele moderne de comunicare. În altă ordine de idei, relația de
mentorat este o relație voluntară, cel puțin la ora aceasta; dacă una dintre
cele două persoane nu dorește această relație, nu se poate vorbi de evoluție.
Trebuie încredere, deschidere, sinceritate, exemple de bune practici
(personale sau din alte surse), comunicare de calitate. Nu există, la ora
aceasta, un sistem de mentorat de stagiatură în România, care să fie
funcțional oficial, conform legislației în vigoare! Să nu confundăm mentoratul
cu noțiunile/activitățile de metodist, coordonator practică pedagogică, coleg
care oferă sprijin, absolvent al unui curs cu o diplomă de mentor, membru în
corpul de mentori, etc. Din câte știu eu, din păcate, niciun mentor nu a fost
activat, conform legislației în vigoare: numire/delegație, reducerea
numărului de ore etc. Particip la acest proiect tocmai pentru a susține
această idee pe care o consider imperativ necesară în formarea/dezvoltarea
carierei didactice. Proiectul ar trebui să ia amploare în următorii ani, să
cuprindă din ce în ce mai mulți adepți și să se axeze, din ce în ce mai mult,
pe activitatea practică, pe experiența personală, cu exemple de bune
practici, valabile în anumite situații, pe care cei aflați la început de drum să
le adapteze la nevoile lor, în funcție de situațiile concrete întâlnite. Poate se
trezesc și cei de la minister și se vor implica și ei... numai să nu strice ce s-a
realizat aici și începe să capete dimensiuni naționale și de valoare
profesională. Atunci când lucrurile oficiale nu merg deloc bine, apare nevoia
intrinsecă a sistemului de a se descurca. De multe ori, soluțiile apărute la
nivel local sunt mult mai eficiente decât cele oferite dintr-un birou, fără
legătură cu realitatea punctuală. Dar să nu uităm că nu aceasta este soluția
pe termen lung, nu aceasta este salvarea (dacă mai speră cineva)
învățământului românesc. Vor exista enclave, școli anume, care vor merge
bine, datorită unor oameni valoroși care fac această meserie cu drag și pun
mult suflet, investind timp și bani în formarea continuă. […] Citesc, în
continuu, despre noutățile din domeniul educației din țările la care privim cu
multă admirație. Citesc, cu admirație, despre modul de pregătire și selecție a
cadrelor didactice, a mentorilor și managerilor în aceleași țări. Observ cu
tristețe multe diferențe, greșeli evidente, dovedite de practică și rezultate în
sistemul românesc. Mai că toată lumea pare să le observe, inclusiv factorii
123
INDUCAS, 2017-2018