Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
Iulia Samson: Nu eu am ales meseria, ci meseria m-a ales pe mine. Am mâncat pâine ca necalificat, am intrat la facultate, am muncit pentru tot ceea ce am avut şi am. Nu mi-a fost uşor să mă întorc în satul natal, ca profesor la şcoala în care am învăţat şi la care slujeau şi părinţii mei, tocmai pentru că eram fosta elevă a profesorilor din şcoală. Venirea mea a determinat eliminarea din sistem a unei tinere care era suplinitor necalificat, fapt ce mi-a fost reproşat aproape un an de zile până am avut curajul să pun la punct persoanele care nu încăpeau de mine. Nu mi-a fost uşor să fac planuri de lecţii pe care le scriam de mână, nici să scriu la indigo 20-30 de teste pentru elevi, ca să le uşurez munca. Nu m-a ajutat nimeni cu nimic, ba mai mult, mi s-au pus beţe în roate ori de câte ori s-a ivit ocazia. Am căzut, m-am ridicat, timpul a vindecat orice rană. Am învăţat să nu fiu ca cei care m-au şicanat, să fiu om cu cei mai tineri ca mine, să ajut dacă este nevoie.
Mariana Țura: Eu mi-am început cariera în învățământ în urmă cu aproape 20 de ani( se vor împlini la 1 septembrie 2018) când am terminat Liceul Pedagogic. În urma concursului de titularizare, am luat post tocmai în satul meu natal, după cum îmi doream. Marea bucurie și împlinire a fost a mea, dar și a majorității cadrelor didactice din școala noastră care îmi fuseseră profesori în anii de școală. Am fost foarte norocoasă, am ajuns să fiu colegă cu fosta mea învățătoare de la care din nou am avut de învățat, dumneaei alături de ceilalți învățători m-au sprijinit și încurajat în momentele mai dificile. De-a lungul anilor am avut plăcerea de-a oferi și eu sprijin debutanților veniți în școala noastră și o voi face cu plăcere dacă va fi nevoie și pe viitor.
Andreea Alexandra Macrineanu: Am absolvit Școala Normală Târgoviște în urmă cu mai bine de 15 ani, la o vârstă la care pentru mine, planurile de viitor nu se intersectau pe nicăieri cu proiectele didactice. Visele mele erau curajoase: ani frumoși de studenție la Brașov, viață fără mandolină, ce să mai zic... numai școală normală să nu fie! La insistențele mamei, care mă asalta cu argumente solide legate de marea valoare a acestei profesii, cu cea mai mare apatie și cam nepregătită fix pe programa impusă, în același an m-am prezentat la examenul de titularizare. La afișarea listelor, tristețe mare... din vina sorții obținusem nota 9,45, rezultat cu care puteam aspira la unul dintre cele două posturi de oraș. Mă revolta teribil gândul că planurile mele fuseseră notate doar cu „ Insuficient”, căpătând valoare cunoștințele însușite la orele de pedagogie și literatură, multele corecturi din proiectele întocmite și susținute și insistența pe corectitudinea științifică a aspectelor metodice, care „ își spuseseră cuvântul” într-un mod surprinzător în ziua
114
INDUCAS, 2017-2018