Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante INDUCAS Surviving Guide RO | Page 103

Ghid de supraviețuire pentru cadrele didactice debutante
Felicia Năpîrcă: Deși lucrez de ceva vreme în învățământ, mărturisesc că nu
am avut un mentor. În prima mea zi de școală, directoarea a țipat la mine și
mi-a spus că profesorii diriginți trebuiau să ajungă cu cel puțin două ore
înainte de ceremonia de deschidere a anului școlar. Nici nu mă anunțase că
voi fi profesor diriginte. M-am trezit în fața unei clase a V-a la fel de speriată
ca mine. A fost dificil, dar m-am descurcat, am învățat cum se face o
planificare, cum se scrie catalogul și multe alte lucruri ce țineau de partea
administrativă a clasei. Mai mult am furat decât am fost îndrumată. De
aceea, consider că tinerii debutanți au nevoie de o persoană responsabilă
care să le explice ceea ce nu înțeleg sau nu au învățat.
Maria Crișan: Privind în urmă, nu pot să nu fiu nostalgică. În anul 1984, la
18 ani, îmi începeam cariera didactică de învățătoare, departe de casă,
undeva la limita județului Alba cu județul Cluj. Atunci erai obligat ca primii
trei ani să-i faci acolo unde ai fost repartizat (aici e altă poveste cu
repartizarea după buletine, buletine care „au fost fabricate” peste noapte așa
cum se dorea!). Condițiile de trai și de lucru au fost foarte grele, dar elevii
mei și colectivul de cadre didactice au fost stâlpul care mi-a dat sprijin și
scop în viață. Acei trei ani au însemnat pentru mine o punere în practică a
tot ce am învățat, o bună colaborare cu cei mai experimentați, o bună și
solidă formare profesională. După trei ani am avut dreptul să-mi dau
definitivatul, iar mai apoi am avut norocul să mă titularizez mai aproape de
casă. Acestea sunt lucruri care te ajută să vezi dificultățile cu care se
confruntă și azi cadrele didactice, să le înțelegi zbaterea și nevoia de
comunicare și îndrumare. Încerc, acum, după 33 de ani de muncă la catedră,
să mă apropii de cei tineri, să le acord sprijinul dacă e nevoie, să rezonez
la nevoile lor.
Adriana Mariș: Mie mi se pare că în învăţământ, mai mult decât în alte
domenii, eşti mereu la început. Fie că este vorba de transferul într-o altă
şcoală, schimbarea directorului sau a şefului de catedră, sau pur şi simplu
începutul unui nou an şcolar, cu clase / profile / discipline noi, trebuie să te
„reinventezi” ca om, coleg, cadru didactic, diriginte, părinte. Avantajul este
că, în felul acesta, îţi păstrezi spiritul tânăr şi eviţi plafonarea care ar putea
ameninţa cariera unei persoane care „le ştie pe toate”. În primul meu an de
învăţământ – petrecut în mileniul trecut! – pornisem cu elan şi entuziasm să
luminez inimile şi minţile copiilor dornici de învăţătură. Dar până să ajung în
clasă, am intrat în contact cu noii mei colegi, profesori cu multă experienţă,
dornici de a-şi păstra cu orice preţ statutul. Îmi amintesc un dialog petrecut
într-una din primele zile din septembrie ale primului meu an de profesor,
103
INDUCAS, 2017-2018