EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT | Página 88

EDUCAŢIE DE CALITATE, UN PAS SPRE ANTREPRENORIAT
EDIŢIA I
evoluţia tehnologiilor şi a crizelor politice, au determinat o creştere sau o diminuare a capacităţii de
adaptare, acestea întotdeauna au părut a excela în a-şi păstra antenele în afară, orientate la orice s-ar fi
putut întampla. Ele au reuşit să reacţioneze în timp oportun la noutăţile cu care au fost confruntate, sunt
bune la a învăţă lecţii de la alţii şi la adaptabilitate.
Gradul de conştientizare al identităţii.
Indiferent de cât de mare şi diversificată este compania, toţi angajaţii ei se simt ca făcând
parte dintr-un întreg. Sentimentul că aparţin unei organizaţii şi identificarea lor cu realizările este adesea
respins ca inconsistent.
Toleranţa faţă de idei noi.
Companiile longevive au tolerat activităţi în marjă : experimente şi excentricităţi care au
întins înţelegerea lor. Ele au recunoscut că noi activităţi pot fi întrutotul irelevante cu activitatea existentă
şi că actul de a începe o activitate are nevoie să nu fie controlat central. W.R. Grace chiar de la începuturi
a încurajat experimentarea autonomă prin definiţie - o companie care a supravieţuit mai mult de un secol
există într-o lume în care nu poate spera să o controleze. Multinaţionalele, ca exemplu companiile solide,
trebuie să fie doritoare de schimbare cu scopul de a reuşi.
Preţuirea oamenilor, nu a activelor.
Bunurile/activele şi profitul sunt ca oxigenul: necesar pentru viaţă, dar nu scopul vieţii,
activele sunt doar mijloace de a câştiga existenţa.
Managerii trebuie să urmarească atent opiniile şi practica altor oameni. Organizaţia trebuie
să le permită oamenilor să-şi dezvolte ideile. Ei trebuie să aibă un soi de libertate fără control, fără direcţie
şi fără pedepsirea eşecurilor. Managerii trebuie să pună în practică principiul toleranţei prin asumarea
riscului cu oamenii şi căutând în locuri noi idei novatoare. Poate cea mai bună modalitate de a sugera
această noţiune este prin intermediul metaforei gradina de trandafiri.
Tăierea violentă înseamnă că tu ai selectat cele mai puternice trei tulpini ale unei plante şi le-
ai tăiat în trei sau în patru pentru a stabili muguri crescători. Aceasta tehnică forţează planta să-şi
canalizeze toate resursele într-un număr relative mic de muguri. De ce ţi-ai tăia trandafirul în acest mod?
Pentru că doreşti să ai cel mai mare trandafir dintre vecini în iunie. Alţii nu ar practica această metodă. De
ce? Pentru că presupune un risc major al strategiei. Retezarea pe termen lung: Aceştia din urmă ar lăsa 5-6
tulpini pe fiecare plantă, şi pe fiecare tulpină 5-6 muguri. Ca rezultat plantei i s-ar permite să-şi împrăştie
toate resursele pentru mai mulţi muguri.
Aceştia din urmă nu vor avea niciodată cel mai mare trandafir dintre vecini, dar vor avea
trandafiri în fiecare iunie. Şi aşa pe termen lung vor avea surpriza ca planta să crească mult mai puternică,
87