Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
În consecinţă, în funcţie de aceste „m” rezultate obţinute, vom
suplimenta doar acea resursă care a condus la o notare superioară a stării
funcţionale a sistemului.
De asemenea, este posibil ca numărul absolut de resurse Rj utilizat
să fie maxim şi să nu mai dispunem de încă o unitate disponibilă a acelei
resurse. Atunci nu mai este posibilă o suplimentare şi sistemul intră în
starea de colaps, lucru care este semnalizat prin afişarea numărului de
unităţi corespunzător cu care trebuie suplimentat sistemul (Figura B. 1).
Ca o consecinţă a acestui fapt, va trebui să suplimentăm hardware
acea resursă.
În concluzie, indiferent dacă suplimentarea se face din resursele
disponibile în urma abstractizării celor fizice, fie prin adăugarea de
resurse hardware, sistemul va fi funcţional şi va semnaliza permanent
starea sa operaţională.
3.2.1. Ipoteze de lucru
Să considerăm un sistem complex ce dispune de „m” resurse pe care
le notăm „ , j
”, resurse care în timpul funcţionării sistemului pot
avea diferite grade de încărcare şi care pot fi supuse monitorizării.
Încărcarea procentuală a unei resurse devine:
încărcare procentuală
î
ă
ă
;
încărcare resursă reprezintă nivelul procentual de încărcare în
intervalul [0,100].
Vom considera o durată de monitorizare pe întreaga perioadă de
funcţionare a sistemului egală cu T şi un interval de timp [0,T] în care se
fac operaţiile de monitorizare pentru a nu încărca resursele.
Vom împărţi această perioadă de monitorizare în „n” părţi egale.
Astfel de la momentul iniţial al monitorizării, unde t0 =0, avem:
t0t1...tn=T;
unde
, i
, în scopul monitorizării sistemului la
intervale de timp regulate şi predeterminate.
Vom considera, de asemenea, că fiecare resursă Rj se poate
multiplica, potenţial, în Nj exemplare. De exemplu, Nj reprezinta
91