DIAGNOZA DEFECTELOR. 2012 | Page 97

Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU 3.2. Metodă matematică de alocare dinamică şi apreciere a stării funcţionale a unui sistem, funcţie de încărcarea resurselor disponibile În a doua parte a acestui capitol propunem o nouă modalitate de alocare dinamică a resurselor, notificare şi apreciere a stării funcţionale a unui sistem, prin modelarea stării comportamentale a sistemului care dispune de „m” resurse, ce pot fi monitorizate în orice moment, şi care în funcţie de procentul lor de încărcare pot conduce către un anumit comportament al stării de funcţionare. Această stare de funcţionare a unui sistem se poate încadra sau nu în anumiţi parametrii optimi de funcţionare definiţi, de aceea, în continuare vom demonstra utilitatea metodei pentru expertul/diagnosticianul uman. Prin această modelare matematică (dezvoltată în colaborare cu conf. dr. Cătălin Angelo Ioan) propunem, pe lângă o modalitate de atenţionare şi notificare a stării funcţionale, o modalitate de alocare dinamică a unei resurse suplimentare disponibile, ţinând cont de experienţa anterioară, în cazul în care sistemul intră în colaps. De asemenea, trebuie să amintim faptul că în aprecierea gradului de funcţionare al unui sistem un factor important îl prezintă şi ponderea pe care o are o resursă Rj , datorită faptului că acelaşi grad de încărcare a diferitelor resurse conduce la o no tare diferită a stării de funcţionare. Cum putem stabili care din resursele disponibile ale sistemului, resurse monitorizabile de altfel, au o pondere mai ridicată în aprecierea stării de funcţionare a unui sistem? Răspunsul este la îndemână, cu alte cuvinte, dacă luăm pe rând suplimentarea cu 1 a fiecărei resurse R j monitorizabilă, j , din cadrul sistemului la un anumit moment t i, în urma retestării funcţionalităţii sistemului la momentul ti+1 acest lucru ne va conduce la „m” notări diferite ale stărilor de funcţionare ale sistemului în momentul i. Astfel, ponderea cea mai mare în aprecierea gradului de funcţionalitate a sistemului o are resursa care a condus la cea mai mare creştere pe scara funcţionalităţii, funcţie de sistemul de apreciere. Implicit, în acest caz, stabilim ponderea pe are o are fiecare resursă din cadrul sistemului. 90