Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
cinci modalităţi, des aplicate în practică, de defuzzyficare a unei mulţimi
fuzzy definită pe un univers de discurs şi având o funcţie de apartenenţă:
calculul centrului de greutate;
calculul bisectoarei;
media maximului;
cel mai mic maxim;
cel mai mare maxim.
Dacă în cazul fuzzyficării şi a inferenţei există aproape un consens
asupra utilizării partiţiilor fuzzy, modelate prin forme triunghiulare sau
trapezoidale, respectiv asupra metodei min-max, în cazul defuzzyficării
există două metode de defuzzyficare care sunt cele mai uzuale (MOM şi
COG), fiecare la rândul ei prezentând mai multe variante. Alegerea
metodei de defuzzyficare se face în funcţie de mai multe criterii, dintre
care cele mai importante sunt:
caracteristicile mulţimilor fuzzy de ieşire şi ale elementului de
execuţie;
viteza cerută de aplicaţie şi capacitatea de calcul disponibilă.
Metoda maximului constă din atribuirea pentru ieşirea fermă a unei
valori ce este obţinută prin alegerea elementului cu cel mai înalt grad de
apartenenţă din componenţa mulţimii fuzzy de ieşire. La stabilirea
acestei valori concurează toate variabilele lingvistice active, fiind aleasă
doar cea care are contribuţia cea mai puternică. Metoda se poate aplica
numai în cazul în care se poate stabili o valoare unică, adică atunci când
are în componenţă MF triunghiulare sau singleton-uri. În cazul în care
există mai multe matrici fuzzy, având grade de apartenenţă maxime cu
valori egale, se poate alege la întâmplare una dintre ele sau se poate face
media valorilor ferme rezultate din fiecare.
Metoda mediei maximelor MOM (engl. Mean of Maxima)
reprezintă o extindere a metodei maximului, extrem de populară şi
agreată din cauza volumului de calcule relativ redus. Ea se poate aplica
atât în cazul ieşirii de tip singleton cât şi atunci c