Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Introducere
semnificative în spaţiu şi timp, precum şi printr-o serie de praguri şi
limitări I/O.
Necesitatea cercetării este impusă însăși de evoluţia rapidă a
tehnologiei informaţiei, care conduce la inaugurarea de noi metode de
organizare a infrastructurii hardware, a aplicaţiilor, precum şi la noi
modalităţi de efectuare a operaţiilor, indiferent de complexitatea lor.
Prin prezenta lucrare, ne adresăm comunităţii specialiştilor din
domeniul diagnozei şi din domeniul sistemelor virtualizate, cărora ne
propunem să le oferim noi metode prin care incidentele din interiorul
infrastructurii să fie gestionate rapid.
În cazul diagnozei defectelor, schimbarea modelului de la o
orientare centrată pe defect la una bazată pe urme constituie un avantaj
pentru sistemul de diagnoză. Acesta devine funcţional din primul
moment, nefiind necesară inserarea întregii cazuistici cu privire la
contextul activităţii urmei, deoarece aceasta se completează pe parcursul
desfăşurării proceselor, iar în cazul apariţiei defectelor necunoscute, care
nu prezintă o rezolvare imediată, problema este lăsată în discuţie sau
spre analiză/rezolvare comunităţii specialiştilor din domeniu.
Cu toate acestea, sistemele complexe moderne conduc la noi
provocări pentru inginerii de sistem în înţelegerea şi depanarea
posibilelor probleme ce apar, mai ales dacă acestea implică anumite
modificări ale parametrilor funcţionali.
Obiectivele cercetării
Prezenta lucrare îşi propune ca, pe fundamentul unei elaborări
teoretice, să pună bazele unei metodologii care are drept scop
funcţionarea în parametri optimi ai unui sistem, indiferent de problemele
care apar pe durata funcţionării lui. În domeniul diagnozei defectelor
urmărim elaborarea unui sistem de asistare a diagnosticianului uman
(SADU) care să ofere soluţii pentru administrarea şi gestionarea
sistemelor în vederea creşterii eficienţei, siguranţei în funcţionare şi
exploatare, având totodată capacitatea de a semnaliză şi eventual
interveni în cazul în care anumite echipamentele IT nu funcţionează
conform specificaţiilor.
Totodată, virtualizarea infrastructurii implică noi provocări în ceea
ce priveşte alocarea dinamică şi echilibrarea încărcării resurselor
hardware disponibile din infrastructură, de aceea, vizând cel mai
important aspect al măsurii funcţionalităţii unui sistem, care este dat de
2