1. INTRODUCERE
Dezvoltarea organizaţiilor – atât ca dimensiune dar şi ca
productivitate – presupune implicit redimensionarea resurselor IT. În
acest context, companiile au nevoie de soluţii care să le ofere o
infrastructură eficientă, flexibilă, uşor de administrat care să se adreseze
problemelor privind:
Eterogenitatea echipamentelor hardware;
Subutilizarea sau supraîncărcarea resurselor IT;
Incompatibilitatea aplicaţiilor;
Necesitatea unei perioade de timp, oportună adăugării de noi
servere şi de upgrade;
Necesitatea unei perioade de timp, pentru obţinerea restructurării
funcţionalităţii sistemului.
Micșorarea intervalul de timp in ceea ce privește rezolvarea
problemelor survenite.
Virtualizarea mediilor fizice (hardware), subiect din ce în ce mai
dezbătut, acceptat şi implementat în prezent, , devine o necesitate
absolută atunci când planificăm o reconfigurare a infrastructurii IT şi
vizăm totodată o, fără a avea o creştere proporţională a costurilor, ca în
cazul unei extinderi obişnuite a infrastructurii.
Reconfigurarea infrastructurii IT, gandită din punct de vedere al
alocarii dinamice şi al echilibrării încărcării resurselor hardware
disponibile, a constituit o sarcină nu tocmai ușoară pentru specialiști, în
consecință, noi coordonate s-au trasat experților IT odată cu virtualizarea
mediilor fizice IT (hardware) care au adus un suflu nou, nebănuit, în
principal datorită creşterii disponibilităţii şi gradului de utilizare a
resurselor hardware disponibile. Concomitent insă, au apărut și
problemele, de această dată de altă natură.
Se conturează astfel, opţiunea de a iniția o cercetare privind
diagnoza în cazul unei infrastructuri IT virtualizate unde, datorită
comportamentelor distincte ale entităţilor eterogene, sistemele
virtualizate se caracterizează prin prezenţa unor interacţiuni puternice,
de regulă neliniare, între entităţi, prin reacţii ciclice complexe, care fac
dificilă separarea cauzei de efect, prin discontinuităţi (întârzieri)
1