DIAGNOZA DEFECTELOR. 2012 | Page 8

1. INTRODUCERE Dezvoltarea organizaţiilor – atât ca dimensiune dar şi ca productivitate – presupune implicit redimensionarea resurselor IT. În acest context, companiile au nevoie de soluţii care să le ofere o infrastructură eficientă, flexibilă, uşor de administrat care să se adreseze problemelor privind:  Eterogenitatea echipamentelor hardware;  Subutilizarea sau supraîncărcarea resurselor IT;  Incompatibilitatea aplicaţiilor;  Necesitatea unei perioade de timp, oportună adăugării de noi servere şi de upgrade;  Necesitatea unei perioade de timp, pentru obţinerea restructurării funcţionalităţii sistemului.  Micșorarea intervalul de timp in ceea ce privește rezolvarea problemelor survenite. Virtualizarea mediilor fizice (hardware), subiect din ce în ce mai dezbătut, acceptat şi implementat în prezent, , devine o necesitate absolută atunci când planificăm o reconfigurare a infrastructurii IT şi vizăm totodată o, fără a avea o creştere proporţională a costurilor, ca în cazul unei extinderi obişnuite a infrastructurii. Reconfigurarea infrastructurii IT, gandită din punct de vedere al alocarii dinamice şi al echilibrării încărcării resurselor hardware disponibile, a constituit o sarcină nu tocmai ușoară pentru specialiști, în consecință, noi coordonate s-au trasat experților IT odată cu virtualizarea mediilor fizice IT (hardware) care au adus un suflu nou, nebănuit, în principal datorită creşterii disponibilităţii şi gradului de utilizare a resurselor hardware disponibile. Concomitent insă, au apărut și problemele, de această dată de altă natură. Se conturează astfel, opţiunea de a iniția o cercetare privind diagnoza în cazul unei infrastructuri IT virtualizate unde, datorită comportamentelor distincte ale entităţilor eterogene, sistemele virtualizate se caracterizează prin prezenţa unor interacţiuni puternice, de regulă neliniare, între entităţi, prin reacţii ciclice complexe, care fac dificilă separarea cauzei de efect, prin discontinuităţi (întârzieri) 1