Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
interconectate în noul sistem de raţionament de aceea trebuie să le lăsăm
să se schimbe într-un mod cât mai natural, după cum consideră
utilizatorul.
Atunci când o problemă nu poate fi rezolvată cu un episod regăsit,
acest episod trebuie extins, prin extinderea cazului urmărind la ce s-a
întâmplat „înainte de” sau „în timpul”. Compararea şi adaptarea de
episoade/cazuri este posibilă prin transformări ale urmelor/cazurilor.
Pentru a putea fi comparate, urmele, uneori, trebuie să fie generalizate şi,
astfel, conduc la mai multe niveluri de abstractizare. Această organizare
verticală (Leake D. and Dial S. A., 2008) corespunde unui istoric al
provenienţei urmei. Navigarea între nivelurile de transformare (o
abordare topdown) ar putea ajuta utilizatorul în a formula acest context
care să-i arate ce s-a întâmplat cu urmele M de mai sus. Apoi, printr-o
abordare de jos în sus (bottom-up) el ar putea spune sistemului care
transformare este greşită (un element observat ar fi putut fuziona cu un
altul sau pur şi simplu a fost omis de transformare).
Interacţiunea om-calculator cât şi abilităţile şi implicarea
utilizatorului joacă un rol important în determinarea cu precizie a
momentului în care contextul trebuie extins.
Propriile noastre urme sunt uşor de vizualizat. În tot acest context,
„cunoaştem” acţiunile întreprinse şi suntem în măsură să înţelegem
sensul acţiunilor noastre. Cu toate acestea, folosirea urmelor cu scopul
de a „învăţa” din experienţă reprezintă o sarcină destul de complexă ce
implică extinderea conceptului prin partajarea experienţelor
utilizatorilor, nu limitarea lui doar la experienţa unuia, dacă ţinem cont
că o urmă ar putea fi rezultatul mai multor interacţiuni ale diferiţilor
utilizatori. SADU permite unui utilizator să beneficieze de urmele
provenite de la alţi utilizatori. În acest context, se subliniază importanţa
privind negocierea semnificaţiei, care a fost introdusă şi dezvoltată de
(Stuber A., 2007). În plus, învăţarea din urme necesită interfeţe
suplimentare care furnizează instrumente de transformare a urmei şi de
interacţiune cu ea. Proiectarea eficientă a interfeţelor asigură învăţarea
din experienţă şi este o garanţie a succesului în procesul de învăţare
continuă a sistemelor de raţionament, fie că sunt bazate pe cazuri, urme
sau înbina cele două forme de raţionament.
Urmele, datorită „reţinerii” întregului context al experienţei
anterioare, ne permit mai multe modalităţi de interacţiune în sisteme şi
în special combinarea mai multor modalităţi de interacţiune într-un
56