Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
Reprezentarea cazurilor
Datorită faptului că o problemă este rezolvată datorită experienţelor
anterioare, CBR este dependent de structura şi conţinutul colecţiei sale
de cazuri, în consecință, căutarea cazului şi potrivirea proceselor trebuie
să fie eficace şi să aibă o durată limitată de timp.
Reprezentarea cazurilor în CBR constă în principal în a decide ce se
reţine dintr-un caz, de a descrie contextul cazului sub forma unei
structuri bine definite şi de a decide cum să fie organizată şi indexată
memoria de cazuri pentru o refolosire eficientă a lor şi, de asemenea, de
integrare a structurii memoriei de cazuri într-un model de cunoştinţe
general.
Urmele
În ştiinţa calculatoarelor, urmele sunt omniprezente (fişierele de log,
istoricul de navigare, versiunea, etc.) şi au fost studiate din mai multe
considerente (Diekert V., and Rozenberg G., 1995). Conceptul de
„urmă” se referă la o înregistrare a „ceva” care a avut loc în trecut. O
urmă este o „amprenta” ce rămâne în urma unui fenomen, după ce acesta
a luat sfârşit.
Recent, mai mulţi cercetători au contribuit la elaborarea unei teorii
care are urmele ca subiect de interes (Settouti L. et al., 2009), şi conform
acestei teorii, o urmă reprezintă un set de elemente situate temporar şi
spaţial în mediu şi care sunt înscrise sau nu intenţionat în timpul unei
activităţi. Teoria urmei şi tot studiul referitor la aceasta ne pune la
dispoziţie toate materialele necesare pentru a exploata urmele digitale:
vocabular, metode, dar şi instrumente pentru a le manipula.
În conformitate cu această abordare, urmele sunt gestionate de către
un Sistemul de Management al Urmelor - Trace-Based Management
System (TBMS), care oferă metode pentru colectarea, transformarea,
depozitarea, manipularea şi vizualizarea urmelor. Aceste metode implică
o provocare majoră în ceea ce privește construirea urmelor (prin
colectarea unui set relevant de obiecte), activitate care va fi refolosită
pentru un anumit scop dat. Provocarea este parţial abordată deoarece
metodele necesită modele, iar modelele trebuie să fie definite în funcţie
de aplicaţia ţintă. Pentru a aborda această problemă, teoria urmei
defineşte conceptul de urme-M (urme modelate), astfel, este edificator
faptul că o urmă şi model V