Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
Calitatea detecţiei anomaliei poate fi pusă în evidenţă de către
raportul dintre senzitivitatea la anomalii şi frecvenţa alarmelor false.
Calitatea izolării anomaliilor depinde de informaţiile disponibile despre
proces (numărul variabilelor măsurabile): cu cât numărul acestora este
mai mare, cu atât se pot distinge mai multe tipuri de anomalii. Obţinerea
măsurătorilor fiind, în general, un proces care presupune cheltuieli
ridicate, se pune problema proiectării unui sistem de diagnoză care să
poată diagnostica, cu robusteţe maximă în raport cu intrările
necunoscute, cât mai multe anomalii incipiente cu putinţă, folosind cât
mai puţine mărimi măsurabile.
2.2.2. Sistemul de diagnoză a defectelor
Reprezintă sistemul de supraveghere utilizat pentru a detecta şi izola
defecţiunile şi de a le identifica tipul şi caracteristicile. Acesta implică
trei etape (M. Steinder and A. S. Sethi, 2004):
Detectarea defectelor
Localizarea defectelor
Testarea
Detectarea defectelor este un proces on-line, care indică faptul că
unele obiecte funcţionează anormal în conformitate cu alarmele
raportate de aceste obiecte, sesizând că o defecţiune este prezentă în
sistem.
Localizarea (izolarea) defectelor reprezintă un proces care
propune posibile ipoteze ale defecţiunilor prin analizarea alarmelor
observate şi implică stabilirea sursei de vină, de exemplu: care
componentă s-a defectat.
După ce un defect este detectat şi izolat, acţiunile de eliminare a
defectului ar trebui să fie luate imediat pentru a preveni deteriorările sau
defectele suplimentare.
Testarea, un proces care izolează defectele reale dintr-o serie de
ipoteze posibile ale defectelor.
În ciuda faptului că în anumite literaturi de specia