Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
Izolarea defectului este o determinare de tipul, locul şi timpul de
detectare a un defect. Urmează după detectarea defectului.
Identificarea defectelor este o determinare a dimensiunii şi a
duratei comportamentului defectului şi urmează izolării defectului.
2.2. Diagnoza
Diagnoza defectelor este un proces prin care descoperim cauza
originală pentru simptomele (alarmele) primite (Dilmar Malheiros
Meira, 1997), reprezentând în final o determinare de tipul, mărimea,
localizarea şi timpul de detectare a unui defect.
Misiunea diagnozei constă în determinarea tipului, mărimii şi
localizării unui posibil defect, precum şi timpului său de detectare.
Urmează detectării defectului şi include atât izolarea cât şi identificarea
defectului. Procedurile diagnozei (Figura 2. 1) sunt bazate pe observarea
simptomelor analitice şi euristice şi pe cunoştinţele euristice ale
procesului.
Figura 2. 1. Procedurile diagnozei defectelor
În literatura de specialitate, există, de asemenea, multe definiţii ale
diagnozei defectelor, dar cea mai populară definiţie a diagnozei
defectelor include, de asemenea şi detectarea defectului (Gertler J. J.,
1998).
8