Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Diagnoza defectelor
intensitate de curent electric), grad de încărcare a resurselor
(procesor, memorie, reţea, etc.), timpi de răspuns;
Evenimente salvate în coduri sub forma de coduri / mesaje;
Simptomele
Definite ca manifestări externe ale defecţiunilor (M. Steinder and A.
S. Sethi, 2004), simptomul este observat ca o alarmă, o notificare de
producere a unui eveniment specific (Dilmar Malheiros Meira, 1997)
sau un complex de manifestări repetitive care apar împreună într-un
context de funcţionare pentru unul sau mai multe defecte date şi care ne
ajută în procesul de diagnoză.
Defecţiunea
În conformitate cu condiţiile de funcţionare specificate, reprezintă o
întrerupere permanentă a capacităţii sistemului de a îndeplini o funcţie
necesară. Defecţiunea este un eveniment rezultat după începerea
funcţionarii sistemului sau de o creştere a solicitării lui concretizat în
încetarea capacităţii unităţii funcţionale de a efectua operaţiile solicitate
(IEC, 1997).
Distingem mai multe tipuri de defecţiuni:
După numărul de defecţiuni: individuale sau multiple;
După predictibilitate:
o Defecţiune aleatoare/întâmplătoare (imprevizibile);
o Defecţiune deterministă (previzibilă în anumite
condiţii);
o Defecţiune sistematică sau cauzală (dependentă de
condiţii cunoscute);
Funcţionarea defectuoasă este o neregulă intermitentă
(întrerupere) în îndeplinirea funcţionării dorite a sistemului. De altfel,
funcţionarea defectuoasă:
este o întrerupere temporară a funcţionării sistemului;
este un eveniment;
rezultă ca urmare a apariţiei unui sau mai multor defecţiuni;
apare după începerea funcţionării sau după o creştere a
solicitării sistemului.
Detectarea defectului reprezintă determinarea cu exactitate a
prezentei defectelor în sistem în funcţie de timpul necesar detectării.
7