Contribuţii la achiziţia şi structurarea cunoştinţelor în sisteme inteligente pentru diagnoza defectelor
Abordări aproximative privind alocarea şi încărcarea resurselor pentru SADU
de nefuncţionalitate rezolvînd întreaga problematică a echilibrării
încărcării resurselor din cadrul sistemului, învăţând din experienţa
anterioară.
3.2.5. Contribuţii ale modelului
1. Modelarea interacţiunii dintre resursele fizice sau virtuale
disponibile.
Contribuţia adusă de modelul matematic se concretizează în
modelarea interacţiunii dintre resursele fizice sau virtuale disponibile, în
primul rând printr-o echilibrare a încărcării lor şi în al doilea rând
permiţând o alocare dinamică a resurselor în cadrul sistemului,
conducînd la o uniformizare a gradului de încărcare a resurselor
eterogene distribuite în sistem, funcţie de caracteristicile de performanţă
(tehnice) pe care acestea le au.
Modelul permite o realocare dinamică a hiperplanelor în funcţie de
încărcarea resurselor sistemului cu scopul rezolvării problemei într-un
mod automat, ţinând cont de experienţa anterioară a sistemului.
Modelarea permite astfel sistemului să se „auto-repare” prin înlăturarea
situaţiei care conduce la o stare de nefuncţionalitate a sistemului printr-o
re-alocare dinamică a resurselor disponibile în vederea echilibrării
încărcării lor.
Totodată, supralicitarea, ne permite o mai bună echilibrare a
nevoilor pe care le poate avea o aplicaţie, la un moment dat, în ceea ce
priveşte utilizarea resurselor disponibile. Modalitatea de a suplimenta şi
accesa cu încă o unitate o anumită resursă conduce la o deblocare a
proceselor care au loc în momentul unei cereri suplimentare şi la o
funcţionare în parametri normali ai sistemului.
2. Stabilirea unei ponderi de influenţă a unei „situaţii” în funcţionarea
globală a sistemului
Modelul matematic permite o atenţionare a ponderii unei resurse în
timpul funcţionării sistemului. Deoarece iniţial am considerat (la
momentul t0) ponderea celor trei parametri egală din cadrul sistemului,
acest lucru se poate schimba pe parcursul evoluţiei stării funcţionale prin
acordarea de ponderi diferite resurselor sistemului în funcţie de
comportarea sistemului la momentele anterioare apariţiei evenimentului.
Datorită modalităţii de notificare, funcţie de nota obţinută de sistem la
momentul apariţiei defectului (t1) şi nota din momentul anterior (t0),
rezultă ponderea pe care o are defectul în aprecierea/deprecierea stării
106