De mic învăț să mă feresc de rele proiecte didactice De mic invat proiecte didactice | Page 60

-Lasă-mă cu sfaturile tale, i-a întors vorba Rodica şi a plecat mai departe în goană. Dar n-a
făcut câţiva paşi că a trebuit să ocolească un grup de muncitori care reparau ceva la o gură de
canal. Dându-se jos de pe trotuar, n-a observat o maşină ce venea din spatele ei: frâne, scrâşnete,
spaimă.
-Hai cu mine, i-a spus Cuminţica şi a luat-o de mână. A merge repede pe stradă nu înseamnă
că trebuie să alergi.
Erau acum două fetiţe care mergeau grăbite ţinându-se de mână. Nu merseră prea mult şi
văzură o fetiţă necunoscută care plângea la marginea trotuarului.
-De ce plângi? a întrebat-o Cuminţica.
Printre sughiţuri fetiţa i-a explicat:
-M-a trimis bunica la farmacie; şi mi-a spus să merg după cum arată semnele de circulaţie.
Dar sunt atâtea semne că nu mai ştiu să mă descurc.
-Iată, acela roşu cu o dungă albă e semn pentru maşină că pe această stradă nu are voie să
circule. Mai încolo este altul albastru cu silueta unui tătic cu un copil de mână. Pe acolo trebuie
să mergem noi, pentru că semnul ăsta înseamnă: drum obligatoriu pentru pietoni.
-Vai, ce multe sunt, suspină fetiţa.
-Până să le înveţi, hai cu mine, că tot trecem pe la farmacie, îi zise Cuminţica.
Erau acum trei fetiţe care mergeau grăbite, ţinându-se de mână.
Abia cotiră pe prima stradă că dădură peste o mulţime de oameni în faţa unui camion.
-N-am nici o vină, explică şoferul camionului, galben la faţă şi cu vocea răguşită, către cei din
jur. Fetiţa asta s-a repezit să treacă strada prin loc nemarcat şi fără să se asigure. Noroc că am
avut frâne bune, altfel cine ştie ce se întâmpla!
Fetiţa cu pricina nu era alta decât Marilena, vecină de apartament a Danielei. Stătea speriată,
tremura şi nu putea scoate nici un cuvânt.
-Unde te duceai? o întrebă Cuminţica.
-La...la...chioşc... să cumpăr un ziar... pentru tata.
-Hai cu noi, îi spuse Cuminţica, trăgând-o din mijlocul mulţimii.Erau acum patru fetiţe care
mergeau grăbite ţinându-se de mână.
Se vedea complexul comercial din centrul cartierului, când întâlniră un mic agent de circulaţie
ducând de mână o fetiţă cu ochii în lacrimi şi cu faţa urâţită de nelinişte.
-Ce-i cu tine Marcela? aîntrebat-o Cuminţica mirată.
-O cunoaşteţi? Se bucură micul agent.
60