Înfricoșata judecată
Ne așezăm pe scaunele dreptății și rostim peste pământ, și de la margini la margini să se audă cuvântul ucenicilor Tăi care spun așa peste cei ce s-au așezat să semene cu Tine și ca să fie apoi peste noroade stăpâni în numele Tău, și le spunem așa: nu este ucenic mai mare decât Învățătorul său, dar orice ucenic desăvârșit este și va fi ca și Învățătorul său. Amin.
Stăm în genunchi înaintea Ta rugându-Te pentru poporul Tău cu care ai salvat biserica Ta și taina ei care nu se va zdrobi în veac. Și stăm, Doamne, pe scaunele dreptății, lângă Tine, judecând fărădelegea de pe pământ și locul ei, Doamne. De la margini la margini să audă cei ce stau pe scaunele dreptății, căci noi, Doamne, dreptatea o avem de adus pe pământ și vestirea venirii Tale, a sfinților Tăi și a fiilor Tăi de pe pământ cu care Tu Îți scrii cartea Ta de azi, cartea Mielului junghiat, cartea judecății, căci scris este în prooroci: « sulul care zboară în lung și în lat, lung de douăzeci de coți, și lat de zece, și el are blestemul care se răspândește pe fața a tot pământul, și orice fur va fi nimicit, și oricine jură strâmb va fi pierdut. Acesta se va duce în casa furului și în casa celui ce jură strâmb pe numele Domnului, și va rămâne peste ea și va nimici lemnele și pietrele ei ». Amin. « Aceasta este efa care iese la iveală », precum a zis Scriptura, « și în ea se află fărădelegea a tot pământul, și peste ea, lespedea de plumb », și locul ei este Babilonul și Sodoma. Amin.
O, cine, Doamne, cine este cel ce jură strâmb pe numele Tău, și care este casa lui, casa furului, Doamne? Iată măsura Ta: efa. Cu ea Tu măsori grâul, cu ea Tu măsori omul care jură strâmb pe numele Tău, și în ea încape omul, Doamne, ca să fie măsurat. Și dacă omul nu e grâu, e fărădelege, Doamne, și e fur cel ce jură strâmb pe numele Tău, iar casa lui cea din lemne și din pietre va fi nimicită. Amin. Dacă n-ai fi Dumnezeul dreptății, ar avea îndreptățire furul care-și face casă în numele Tău. Dar Tu ne-ai pus pe noi pe scaunele dreptății când ne-ai chemat și neai ales ca să fim credincioși Ție împotriva fărădelegii a tot pământul. Când Tu ne-ai chemat să fim ai Tăi, ne-ai învățat să ne lepădăm de noi înșine și de tot ce aveam al nostru pe pământ, ca să Te avem apoi doar pe Tine și să Te dăm omului așa cum ești Tu, iar noi trebuia să-Ți semănăm, Doamne. Peste tot pe unde am umblat în lung și în lat peste pământ Te-am dat numai pe Tine și nu pe noi, și Te-am luat numai pe Tine din cer și de pe pământ, așa cum Duhul Tău Cel Sfânt sufla și lucra prin ungerea pe care Tu ne-ai dat-o, Tu și nu omul, Tu și nu furul care jură strâmb pe numele Tău, iar el nu Te cunoștea, Doamne, căci furul este al lui însuși și nu poate fi al Tău. Acum, după două mii de ani de fărădelege, sulul cărții Tale zboară în lung și în lat peste fața a tot pământul, și orice fur va fi nimicit, și oricine jură strâmb va fi strivit, iar casa cea din lemne și din pietre a furului va fi sfărâmată, căci judecățile Tale s-au făcut cunoscute, Doamne. Noi suntem chiar judecata și nu judecătorii, că noi ne-am lepădat de lume și de noi înșine, și așa mergeam prin lume din loc în loc cu puterea Ta în noi și vestindu-Ți împărăția, și eram vrednici de plata muncii noastre, că munca noastră erai Tu, și Te făceam peste om și în om, Doamne. Dar cei de azi apostoli, și cei ce au făcut ca ei de două mii de ani, de unde sunt aceștia și cu cine seamănă ei și pe cine dau ei oamenilor? Slava lor a întrecut măsura omenească, iar fărădelegea stă la locul ei și în casa ei. Efa a dat peste margini cu fărădelegea din ea, căci omul care jură strâmb pe numele Tău este măsura care dă pe deasupra și care s-a răspândit pe fața a tot pământul, iar blestemul fărădelegii, tot la fel, și orice fur va fi nimicit, Doamne, căci cartea Ta de azi se vestește în lung și în lat peste pământ, și în ea este ceea ce dai Tu fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.
52