Înfricoșata judecată
Se poartă Duhul Meu pe deasupra ta așa cum Se purta pe deasupra apelor când am făcut cerul și pământul , poporul Meu . Atunci grăiam Eu și cu Tatăl , iar martori Ne erau îngerii . Acum Eu și cu Tatăl grăim cu tine , iar martori Ne sunt sfinții și îngerii și oamenii , cerul și pământul care așteaptă nașterea din nou , înnoirea , poporul Meu . Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta și desparte cu tine apele de ape , lumina de întuneric , pe cei buni de cei răi , adevărul de minciună , și pe această tărie am numit-o cer nou . Amin , amin , amin .
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul din 20-01-2002 ***
Uitați-vă la slujitorii bisericii din lume cum caută nod în papură când ar fi vorba să se golească de necredință și să ia aminte la glasul Meu care vine dintru început spre sfârșit ca să le unească pe acestea două , că scris este : « Eu sunt începutul și sfârșitul ». O , ce să le fac Eu la aceștia care n-au cum să cunoască tainele împărăției și cuvântul Meu care vine dintru început ? Ce să le fac Eu la cei îndărătnici care nu amuțesc la glasul Făcătorului ? Căci am venit să întocmesc nașterea din nou a lumii , după cum am spus atunci , fiindcă aceștia n-au întocmit-o , că nu pot ei aceasta , și ar vrea ei să nu pot nici Eu , dar Eu trebuie să pot tot ce este scris în Scripturi să fac , și aceasta fac . Amin .
Pomenim , fiilor , în sărbătoare de biserică Evanghelia venirii Domnului , înfricoșata judecată , și în ziua aceasta de pomenire le spun tuturor celor de pe pământ că Eu , Domnul , Cuvântul Tatălui și Fiul Său Cel iubit , tot așa am lucrat și la început când am făcut cerul și pământul și pe om . După ce l-am făcut pe om , omul Mă simțea și Mă auzea și Mă cunoștea așa , și după ce omul și-a micșorat umilința , i-a scăzut apoi și credința , și numaidecât s-a crezut apoi în stare pentru el , și așa a ajuns omul să se ascundă de Mine . Eu însă eram cuvânt , așa cum și azi sunt aici , în grădina cuvântului Meu de la sfârșit . Eram cuvânt peste om , și el Mă simțea și Mă auzea și Mă cunoștea așa , dar dragostea lui pentru Mine n-a putut lucra , căci omul și-a micșorat umilința , și din aceasta i-a scăzut credința , și din aceasta s-a închinat lui însuși omul , iar Mie a uitat să se închine omul .
Acum vin pe pământ cuvânt peste om , și tot ca la început lucrez , și nu-i nimic dacă necredința omului Îmi iese înainte , dar Eu lucrez ca să audă omul și ca să nu ies judecător nedrept în ziua cea de judecată , cum că Eu am venit și omul n-a știut de nu M-a așteptat să vin . Eu n-aveam cum să nu vin dacă era scris în Scripturi să vin . Dar pe cine mai găsesc Eu pe pământ ca să mai creadă în Scripturile venirii Mele pe care le-am rostit acum două mii de ani cu însăși gura Mea ? Eu dacă vin să înnoiesc lumea , lucrez așa cum sunt Eu , lucrez ca la început , și îi spun lumii cine sunt și îi spun că « Eu sunt Cel ce sunt » și că vin judecător drept , și fiecare își ia singur plata pe care și-a agonisit-o la Mine . Dar cine a avut milă de Mine în această vreme de venire a Mea și Mia dat adăpost și Mi-a dat masă și Mi-a dat haină și Mi-a dat pâine și apă și Mi-a dat vindecare de durere și Mi-a dat mângâiere , pe acela Eu îl fac cort al Meu , și din ușa aceasta Eu grăiesc pe pământ ultimul Meu cuvânt , cuvântul venirii Mele pe pământ după două mii de ani de la venirea Mea , așa cum au socotit proorocii și sfinții prin Duhul Meu Care-Mi lucrează venirea . Cine nu voiește să vin , acela este necredincios , iar partea acestora este afară , împreună cu cei ce n-au dobândit împărăția . Iar cel ce voiește venirea Mea , acela crede în ea și se așează după plăcerea Mea , iar Eu Mă sprijin pe el și Îmi pregătesc venirea și vin ; vin și dau fiecăruia după cum și-a strâns . Amin .
O , poporul Meu , așteaptă cei adormiți ridicarea . Le-ați făcut pomenirea și au venit de la facere și până azi cu toții . N-au voit să plece la locurile lor până nu-Mi aud cuvântul . Când am
50