Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
căci ca să fie omul iubit, trebuie să merite să fie iubit, căci iubirea înseamnă Dumnezeu, și omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu și nu pe om, fiindcă Dumnezeu este Cel ce iartă păcatele omului ca să-l facă apoi pe om, iar facerea e lucrare mare, nu este iertare și atât, căci precum pomul se cunoaște după roadele pe care le face, la fel și omul, se cunoaște ce fel de om este după ce fel de fapte face.
Cu mare dor, cu mare dragoste v-am spus demult, copii ai poporului Meu, că voiesc să fac din voi prinți și prințese, crai și crăiese, neam împărătesc, ca să semănați cu neamul lui Dumnezeu și să aveți inimi ca ale Lui, ca ale fiilor Lui, fire ca a Lui, purtare ca a Lui, ca să vă dovediți neam împărătesc, cu finețe mare în purtare, în simțire și în vorbire, și nu altceva am dat Eu să vă spun când am spus ce voiesc să fac din voi, ca apoi voi din lăuntrurile voastre să vă arătați că sunteți de neam împărătesc și că așa purtare aveți și tot așa și cinste între oameni. Cu mare dor, cu mare dragoste v-am spus Eu aceasta ce v-am spus, ca atunci când vă întâlniți spre bucurie, să vă fie spre mai mare zidire prin învățătura din care vă hrăniți voi, și să fiți voi slava numelui Meu, slavă văzută din cer și de pe pământ, și să fiți precum în cer, și să fiți așa pe pământ, fiilor. V-am învățat prin fiii prin care-Mi strecor cuvântul și învățătura Mea peste voi, v-am învățat că nu trebuie să fie între voi iubiri, ci trebuie iubire să fie între voi, ca să fiți voi una, ca să fiți voi ca unul, fiilor. V- am învățat ca iubirea să vă fie hrana și liniștea și nesomnul pentru ea, că fără ea nu este putere pentru Mine între voi; ba, din contra, dau să-și facă loc cu voi certuri pe cuvinte, și acestea strică duhul iubirii. Cuvântul iubire trebuie să-l puneți sus, căci este taină mare, și cu ea Eu Mă dau vouă cu Trupul și cu Sângele Meu spre viața voastră, spre taina Mea dintre voi, frați mai mici ai Mei. O, nu trebuie să umblați cu nepăsare față de această taină, căci Eu cu ea lucrez la facerea voastră, la facerea celui ce stă la facere, și cu ea plâng pentru cel ce nu stă la facerea cea de la Mine facere. O, fiilor, viața, când ea este de la Mine făcută în om, ea are bărbăție, și mai ales prin greu, și în cine ea trăiește, ea nu trădează pe Cel ce a făcut-o în om, ci moare mereu pentru ca să trăiască, fiindcă viața nu are nimic comun cu lașitatea care ar da să îmbrace până și haina umilinței pe deasupra ei.
O, ce frumoasă este la Mine adunarea celor smeriți pe care sfinții o aseamănă cu adunarea serafimilor, fiilor! O, ce mult a învățat din Mine apostolul Pavel, cel din urmă chemat pentru zidirea bisericii Mele! El s-a lăsat de Mine făcut într-o clipă când l-am chemat, și a trăit din plin ziua facerii lui cea de la Mine și a rămas în ea, în dragostea dintâi, și nu s-a mai despărțit de el ziua aceea, și nici el de ea, iar Eu, Domnul, i-am dat lui cel mai mare har, și har peste har i-am dat peste tot pe unde el Mă zidea sau zidea biserici pentru împărăția Mea, surpând din om împărăția lumii ca să pună în locul ei împărăția care nu era din lumea aceasta, și pentru care omul trebuie să se facă copil. Amin.
O, poporul Meu, cel mai mare învățător pentru viață este copilul, pe lângă care se strâng cu toată iubirea și tata și mama și frații și rudele lui și toți cei ce-l văd pe el copil frumos și scump, copil atrăgător, așa cum a fost Pavel, apostolul Meu, căruia i se închinau căpetenii și regi gata-gata să primească mărturisirea lui cea despre împărăția Mea care nu era din lumea aceasta, și era mai presus de ea.
Eu am spus că cine nu va primi ca un copil împărăția Mea nu va putea intra în ea. Cine nu gustă din ea nu poate cu ea. Cine nu gustă din duhul de copil nu dorește după această taină care înseamnă om-copil. Iar acum Eu spun că cine nu Mă primește pe Mine ca pe un prunc în el, așa cum M-am născut și așa cum am crescut, acela nu va putea să fie prunc, ci va rămâne om mare,
69