Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
omului e ușa la care aștept Eu de șapte mii de ani, căci pentru Dumnezeu, îi trebuie omului iubire cu dor ca să nu-L facă pe Dumnezeu să aștepte după inima lui închisă, în care Dumnezeu voiește să Se lase cu împărăția Sa și cu bogățiile ei pentru care Domnul nu are plată pentru om, ci îi cere omului inima, fiilor copii.
Cuvântul Meu cel neîmplinit de cel ce-l aude, este Dumnezeu Care așteaptă la inima cea închisă pe dinăuntru a omului, căci inima cea rece pentru Dumnezeu, este încuiată, și Mie nu-Mi place să stau în recele omului, și Îmi place să stau în om când omul este cald cu Mine împlinindu- Mă și slujindu-Mă în el. Amin.
E sărbătoare pentru mama Mea cea pruncă cu inima și cu credința și cu iubirea care așteaptă în prag așa cum numai pruncii înțeleg să stea așa. Cel ce este prunc este acela care așteaptă adevărata mângâiere, iar cel ce este om mare nu cunoaște adevărata bucurie, căci bucuria se naște din credință, iar credința cea închinată lui Dumnezeu se face așteptare, se face dor, și omul crește prin dor, iar dorul se naște din pocăință, și ea are nevoie de mângâiere, și de aceea ea îl învață pe om calea spre Dumnezeu, spre izvorul mângâierii. Amin.
Eu, Domnul mângâierii, M-am născut în inima mamei Mele prin dorul ei de Dumnezeu. Tot un dor după Mine a fost viața ei până ce ea M-a născut Om pe pământ. S-a hrănit cu dorul, și dorul s-a făcut în ea cât Dumnezeu și s-a sălășluit în ea cu tot rodul lui, cu toate frumusețile lui. O, numai prin dor crește în om iubirea Mea ca să Mi-o dea apoi omul, iar dorul se naște din pocăință, și apoi omul Îi face lui Dumnezeu cale spre el, și apoi se face omul împărăție a Domnului. Împărăția Mea în om a fost mama Mea Fecioara, și ea a rămas pruncă pentru împărăția Mea, a rămas ascultătoare așa cum numai pruncii cei scumpi ascultă bucurându-se de darurile prunciei.
O, poporul Meu, am spus că cel ce nu primește ca un prunc împărăția cerurilor, acela nu este vrednic de ea, acela nu stă prunc și nu se pocăiește de acest păcat ca apoi să nu mai stau Eu la ușa lui pentru ca să intru. Nimeni nu poate să știe că Eu aștept la ușa lui dacă nu se pocăiește, ca apoi să dorească după Mine și să iasă din sine și să Mă găsească așteptând la ușa lui și să se facă prunc prin pocăință, și să se dea apoi împărăție a lui Dumnezeu. Cel ce este împărăție a Mea pe pământ, acela este prunc, fiilor copii, și voiesc să învățăm pe tot omul taina care-l face pe el să deschidă împărăției cerurilor care se face dor și bucurie în om, și apoi omul se face ca Dumnezeu, fiindcă Eu am ascultat mereu de Tatăl și mereu am fost copil și mereu împărăție a Tatălui. Amin, amin, amin.
*
O, poporul Meu, împărăția Mea este cu cei mici, căci cei mari nu știu să înțeleagă ce este ea. O, poporul Meu, fericit este cel ce are peste inima lui ziua facerii lui de către Dumnezeu. Cine însă nu s-a lăsat iertat de Dumnezeu când Dumnezeu l-a chemat pe el, acela nu a cunoscut dragostea, căci mai întâi omul trebuie să simtă dragostea lui Dumnezeu, facerea lui de către Dumnezeu, și chiar dacă apoi acela cade lovindu-se, el se poate ridica, dar numai dacă el a trăit ziua dragostei, numai dacă el are scris pe viața lui dragostea dintâi, facerea lui Dumnezeu când Dumnezeu cu dragoste l-a iertat după ce omul s-a arătat Lui, căci dacă omul nu se arată Domnului ca să ierte Domnul pe toate cele rele ale lui, el nu se poate lăsa apoi făcut de Dumnezeu, Care-l face pe om ca și pe El după ce omul se arată Lui cu totul, și numai după aceea omul poate fi iubit de Dumnezeu,
68