Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
6. Ce s-a petrecut așadar cu acest Spirit, care ar trebui acum să-ți spună: cum poți tu să întrebi ce este Împărăția lui Dumnezeu- cum se face că nu vezi pădurea din cauza copacilor? Realitatea Împărăției lui Dumnezeu nu se găsește ea mai întâi și înainte de toate, perfect tangibilă, acolo unde Însuși Domnul nostru Iisus este prezent în persoană și lucrează?
7. Când vei fi pe deplin în Voința Domnului nostru Iisus și vei fi umplut în întregime de Spiritul Său, vei putea contempla ca ziua în amiaza mare, în Împărăția lui Dumnezeu din tine, ceea ce acum tu nu vezi încă decât într-un mod confuz prin ochii trupului tău.
8. Vezi și înțelege acestea: tot ceea ce poți contempla în prezent în lume reprezintă realitatea esențială a Împărăției lui Dumnezeu! Să nu-ți imaginezi că Împărăția lui Dumnezeu se află într-un loc anume. Ea este pretutindeni în infinitul etern, iar omul care devine conștient prin Spiritul lui Dumnezeu are în el însuși Împărăția lui Dumnezeu, și, oriunde s-ar afla și orice ar face- fie că se mai află încă în trupul său, fie că este un om-spirit, aflat numai în sufletul său- el este pretutindeni în Împărăția lui Dumnezeu și în întreaga realitate a acesteia.
9. Tu, care ești încă în trupul tău, și eu, care sunt în ființa mea pur spirituală, ne aflăm amândoi pe deplin și la modul esențial în aceeași Împărăție a lui Dumnezeu. Singura mică diferență între noi este că eu sunt conștient în mine însumi de aceasta într-un mod perfect, extrem de clar și pentru totdeauna, în timp ce tu nu ești decât într-un mod imperfect, motiv pentru care tu nu-i poți vedea decât într-un vis conștient pe frații și surorile tale deveniți de multă vreme spirite pure preafericite; însă când vei fi desăvârșit, ei nu vor mai fi ascunși privirii tale.
10. Și dacă poți să mă vezi acum, aceasta se datorează faptului că Spiritul este deja suficient de înflorit în tine pentru a-L fi recunoscut de departe, în Omul-Dumnezeu Iisus din Nazaret, pe singurul și unicul Spirit etern al adevăratului Dumnezeu; fără aceasta, n-ai fi putut să mă vezi, nici să-mi vorbești cu atâta ușurință! Înțelegi acum ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu?”
11. Foarte uimit de înțelepciunea prealuminată a lui Rafael, medicul a spus: „ O, glorios prieten și frate nemuritor, tocmai mi-ai dezlegat de la ochi legătura cea groasă care mă orbea! Omul vede cel mai puțin tocmai ceea ce are sub ochii lui. Într-adevăr, am căutat ceea ce aveam deja în mână. Îți mulțumesc că mi-ai redat lumina. Ah, lasă-mă doar să mai reflectez puțin la toate acestea, după care vom discuta mai în profunzime!”
12. Rafael: „ Fă astfel, și sufletul tău va vedea atunci clar și pe deplin!”
Capitolul 174 Despre natura esențiala lui Rafael
1. După cele petrecute, medicul nostru a mers la tovarășii săi și le-a relatat cu multă însuflețire ceea ce Rafael îi spusese despre natura esențială a Împărăției lui Dumnezeu.
2. Iar Rafael a mai discutat cu Kisjonah și cu Philopold despre ceea ce avea să devină Împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ și despre motivul pentru care toate acestea erau îngăduite.
3. În acest timp, Eu Mă ocupam de roman, care, neputând să înțeleagă neașteptata apariție a lui Rafael, fusese cât pe ce să-l ia drept zeul păgân Apolo; însă Mie nu Mi-a trebuit mult timp ca să-i îndepărteze această credință nebunească.
4. După aceasta romanul a vrut și el să vorbească cu Rafael; totuși el nu dorea să deranjeze conversația acestuia cu cei doi prieteni deja menționați.
5. Iar medicul nostru a terminat și el de povestit tovarășilor săi tot ceea ce Rafael îi spusese; și, regăsindu-și curajul, a revenit la Rafael și i-a cerut să-i mai lumineze puțin sufletul.
132