Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut
Cerul lui Dumnezeu. Cuvintele acestea, rostite de gura ta de proroc, ni s-au părut un pic enigmatice, motiv pentru care te rugăm să ni le explici mai îndeaproape!”
9. Şi ei deja jubilau în taină; căci erau de părere că vorbele acestea M-au luat prin surprindere şi că Eu nu voi şti să răspund la o întrebare atât de abil pusă. Chiar şi poporul manifesta un fel de îndoială şi aştepta cu încordare să vadă cum Mă voi descurca Eu în situaţia aceasta.
10. Dar Eu, ridicându-Mă liniştit şi cu un chip senin, pe care nu se citea niciun fel de stânjeneală, am început să le vorbesc din nou în parabole( Matei: 22 / 1), în felul următor: „ Fiindcă sunteţi stăpâniţi doar de trândăvie, de senzualitate şi de trufie egoistă, nici nu vă este cu putinţă să înţelegeţi taina şi adevărul Împărăţiei lui Dumnezeu! Voi vă imaginaţi Cerul, în care speraţi să ajungeţi, ca pe un loc imens şi de o splendoare extraordinară situat undeva deasupra stelelor, în care sufletele virtuoase vor fi primite după moartea trupului lor sau- conform părerii şi mai prosteşti şi nesăbuite a unora dintre voi-, după mai multe mii de ani, în acea Zi de Apoi, pe care voi nu aţi înţeles-o niciodată, şi unde ele se vor desfată apoi de-a pururi în cea mai mare fericire. Şi din Cerul acesta al vostru, care nu există nicăieri decât în fantezia voastră, trebuie să fie excluşi păgânii, potrivit credinţei voastre cât se poate de egoiste! Da, vă spun Eu vouă, din Cerul acesta al vostru ei chiar vor fi excluşi în vecii vecilor, căci este un lucru imposibil să fii primit într-un Cer care în realitate nu există nicăieri!
11. Dar pentru ca nimeni să nu poată pretexta vreodată că nu a ştiut, Eu vă voi arăta imediat, de dragul poporului, printr-o parabolă, în ce constă adevăratul Cer, care există pretutindeni la fel: în toată infinitatea, aici pe pământ, precum şi în şi pe toate stelele. Deci ascultaţi-Mă!”
Capitolul 195 Parabola despre împărat şi despre ospăţul său de nuntă
1.( Domnul nostru Iisus Hristos): „ Împărăţia Cerurilor sau împărăţia lui Dumnezeu este asemenea unui împărat, care i-a făcut nuntă fiului său.( Matei: 22 / 2) El şi-a trimis slugile şi servitorii să cheme la această nuntă împărătească foarte mulţi oaspeţi distinşi. Dar cei invitaţi şi-au spus în sinea lor: « Ce ne trebuie nouă un ospăţ împărătesc! Doar avem de toate acasă, şi nici nu vom rămâne nimănui datori cu mulţumiri!» Astfel că niciunul dintre invitaţi n-a vrut să vină la nunta împărătească.( Matei: 22 / 3)
2. Şi când împăratul a primit vestea aceasta, că invitaţii săi nu vor să vină, el iarăşi a trimis alte slugi, zicând: « Spuneţi-le celor chemaţi: iată, am pregătit ospăţul meu! Mesele sunt pline cu bucate. Toate sunt gata; aşa că veniţi cu toţii la nuntă!»( Matei: 22 / 4)
3. Şi slugile s-au dus şi au transmis totul întocmai oaspeţilor chemaţi. Dar ei iarăşi nu au ţinut seama, ci au nesocotit invitaţia, şi s-au dus, unul la ţarina sa, şi altul la neguţătoria sa; iar alţii, punând mâna pe slugi, le-au batjocorit şi le-au ucis.( Matei: 22 / 5-6)
4. Şi auzind împăratul acestea, s-a umplut de o dreaptă mânie şi, trimiţând oştile sale, i-a nimicit pe toţi ucigaşii aceia şi a dat foc cetăţii lor, ca să ardă din temelii.( Matei: 22 / 7)
5. Şi atunci împăratul a grăit iarăşi către slugile sale: « Nunta este gata, dar cei poftiţi nu au fost vrednici de ea; mergeţi deci la răspântiile drumurilor, şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.»( Matei: 22 / 8-9)
6. Şi s-au dus slugile şi i-au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni. Şi de data aceasta, toate mesele au fost ocupate!( Matei: 22 / 10)
7. Şi când cei poftiţi stăteau astfel la mese, împăratul a intrat în sala cea mare să-i privească pe oaspeţi. Şi a văzut acolo unul care nu era îmbrăcat nici pe departe în haine de nuntă, în timp ce
120