Trâmbițele apocaliptice
numai credință omului, ci îi trebuie iubire, căci ea este cea care pe toate le face, așa cum Tu și cu sfinții Tăi acum, cu iubire lucrezi, ca să le faci iarăși pe toate. Amin, amin, amin.
– O, Verginico, mai întâi de toate câte vor fi, trebuie să facem și să avem popor ascultător și supus, căci fără unealtă nu poate nici un meșter să-și facă lucrarea. Popor cu viață mare în el, cu mult Duh Sfânt în el, aceasta trebuie ca să le facem pe toate ca iarăși să fie peste oameni Dumnezeu. Cu mare greu lucrăm, cu mare răbdare așteptăm, cu mare dor e Tatăl să-Mi vadă munca agonisită și adusă spre slava ei, iar Eu sunt încă adânc îndurerat ca și sfinții Mei, căci Eu cu ei plâng și cu ei Mă sprijinesc între om și Dumnezeu, și mare taină este taina celor ce nu se văd, dar lucrează până spre arătarea lor cu toată această lucrare pe care omul nu se așteaptă s-o vadă, și de aceea omul este nepăsător de Dumnezeu pentru statul lui în el, căci omul numai în el stă, iar în Dumnezeu nu vrea.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinților, din 26-06-2005 ***
În a treia zi de sărbătoare a pecetluirii grădiniței Sfintei Sfintelor, grădinița cuvântului Meu și a fiilor lui, Eu, Domnul, sunt la hotarul dintre Mine și poporul Meu cu trâmbița Mea, cu Verginica, vasul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. În trupul ei M-am sălășluit Eu cu cuvântul acum, la a doua Mea venire, iar gura ei a fost glasul trâmbiței Mele. Amin.
O, poporul Meu, frumoasă a fost chemarea omului la Mine în vremea trâmbițării Mele din acest cort, din vasul Meu Verginica. Glasul ei era ca și al Meu, dulce și duios, dar și cu durerea Mea în el. Duhul Meu din ea era îndurerat, și așa mângâiam pe cei pe care-i chemam la masa Mea. Îmi ascundeam durerea și îi mângâiam pe mulți, ca să-i ajut spre împărăția Mea. O, e prea veche rătăcirea omului, și omul nu mai știe ce este viața, și nici moartea nu mai știe ce este, bietul de om. Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiță a venirii Mele, de s-au mișcat toți cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toți au așteptat acest timp pe care Eu l-am anunțat acum două mii de ani că va veni, și am spus: « Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu ».( Vezi selecția tematică: „ Morţii aud glasul Meu”,- și pe files. fm; jumpshare; joomag; archive; Scribd; Google Drive; pubhtml5, n. r.) Toți cei care de la începutul omului au adormit, toți au așteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu știu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduința cea făcută acum două mii de ani, și omul nu cunoaște vremea și semnele ei.
Această trâmbiță a fost locul și timpul venirii Mele pe pământ pentru cei morți și pentru cei vii, pentru sfinți și pentru oameni. Ea a fost gura suspinului Meu, glasul prin care Eu Mi-am întocmit cărare și ucenici ca și acum două mii de ani, căci cele ce au fost iarăși sunt.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia, din 14-12-2005 ***
Iată, trâmbița Mea Verginica grăiește dintre sfinți poporului care o știe pe ea și celui care vă știe pe voi pentru ea, căci voi sunteți rodul ei. Hai, Verginico! E sărbătoarea nașterii tale între oameni, și tu ești născătoare de fii născuți de sus prin cuvântul Meu. Dă-le lor dulce cuvânt, îndemn ceresc dintre sfinți, iar sfinții se mângâie cu glasul tău cu care îi înveți pe cei ce s- au hrănit din cer cu cuvântul Meu care poate să vină, precum am și lucrat peste om. Tu ai fost rodul credinței sfinte și neîndoielnice înaintea Mea ca să vin. Am găsit la tine iubire și credință cu
61