Trâmbițele apocaliptice
scumpe de tot, și eu vă spun ceea ce știu, fiilor scumpi, că sunteți scumpi pentru cuvântul care coboară peste voi ca să vă țină în el. Pe vremea trupului meu poporul de atunci vedea trâmbița și credea, dar nu împlinea calea Domnului spre el, și era grea de tot în trupul meu coborârea Sa. Voi însă sunteți cei fericiți care credeți, fiindcă Domnul S-a coborât acum cu tronul Său, Trup și cuvânt, și acestea dau puterea credinței, și viață dau acestea, căci atunci când Domnul este viața omului, atunci și credința poate pe de-a-ntregul în om, iar Domnul Își face casă cu omul și cinează cu el Trup și cuvânt. Amin.
… O, Doamne, mi-a cântat trâmbița pentru sărbătoarea Ta. I-am împodobit pe ei cu taina veacului cel nou. Omul-copil este taina aceasta și viața veacului ce va să fie, așa cum spune despre ea în Scripturile cele pentru sfârșit de timp, Doamne. Le-am spus lor ca Tu să fii ei, și că Tu le plângi de dor ca să fie ei asemenea Ție din zori și până-n zori. Iar eu mă rog pentru ei: dă-le de lucru, Doamne, ca să crească dacă s-au născut. Dă-le lor Duhul Care este Unul întru toți. Dă-le, Doamne, gândul Tău din zori și până-n zori, că mi-e milă de jalea sfinților care tânjesc după venirea Ta cu ziua cea din urmă care va fi cea dintâi, Doamne. Învață-i să fie mireasă văzută de toate noroadele de pe pământ. Învață-i să-și poarte găteala cea de la Tine. Învață-i să lucreze lucrarea care nu se va lua de la ei, că eu așa i-am povățuit pe ei, Doamne. Amin, amin, amin.
– Așa e cerul de bun pentru cei ce se nasc și cred, și apoi cresc, Verginico. Eu mereu, mereu Mă torn peste ei ca să-i țin în duhul nașterii de sus și să fac din ei mândria veacurilor toate, și coroană a timpurilor, Verginico. O, ce dulce ți-a cântat trâmbița! O, ce dulce i-ai dezmierdat pe ei ca să se facă ei asemenea Mie în toată clipa, ca Eu să Mă arăt cu ei peste pământ, Verginico, fiindcă aceasta a fost alegerea lor. Ți-am dat mângâiere în ziua ta de serbare cu cerul. Ți-am dat pe poporul Meu de azi să-l gătești de sărbătoarea Mirelui și a miresei. Tu M-ai ajutat și L-ai bucurat cu multul pe Tatăl, că Mă vede mereu plâns Tatăl și Se alină mult pentru mângâierea Mea când ea vine din cer, și mai ales de pe pământ. Îi este tare milă lui Tatăl de Mine. Mă vede cât trudesc și cu cât greu Îmi întocmesc coborârea și cât de micuți sunt cei ce-Mi străjuiesc în cale când vin cuvânt pe pământ la ei. Iar tu M-ai mângâiat mângâindu-i pe ei ca să crească dragostea lor și puterea lor cea pentru Mine. Le trebuie putere, Verginico. Cei de la începutul lucrării Mele cu tine nu aveau lucrul Meu de lucrat peste pământ, căci cel ce crede și nu se naște, nu crește cel care face așa, cel care nu se naște pentru viața Mea în el. Dar lor le trebuie putere, că Îmi trebuie Mie aceasta ce le trebuie lor, Verginico, trâmbița Mea cea de la venirea Mea, ca apoi Eu să vin. Amin.
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a șasea după Paști, a orbului. Sărbătoarea nașterii sfintei Virginia, din 09-06-2002
***
O, nu este vrednic de Mine cel ce se leapădă de Mine înaintea oamenilor, căci sfinții sunt cei de care lumea nu este vrednică, și Îmi urmează Mie suferind ei cruce și neținând seama de ocara ei, vrednici fiind de Dumnezeu. Amin. Mare bucurie aveau sfinții când Mă mărturiseau pe Mine înaintea oamenilor, și așa puteau ei prin suferințele cele purtate pentru numele Meu, biruind pe împărații păgâni și lumea cea necredincioasă, care nu era vrednică de ei. Dar iată, fiilor de azi, ei n-au primit făgăduințele până ce Eu, plinitorul credinței și începătorul a toate, am suferit crucea neținând seama de ocara ei, și M-am așezat prin ea de-a dreapta Tatălui Meu. Și nu numai atât a fost primirea făgăduințelor lor, căci iată, pentru plata sfinților Mei iarăși am venit pe pământ, ca să împlinesc cu voi Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu la sfârșit de timp, cei mai
54