Trâmbițele apocaliptice
din care se revarsă peste pământ legile vieții , căile vieții , poporul Meu . Te-am numit Ierusalim nou , că am luat din cer și am adus peste tine venirea Mea , calea Mea de la cer la pământ . Izvorul cuvântului Meu curge din Mine peste pământ de aici , din locul în care te-am așezat Eu pe tine , din grădina în care M-am așezat Eu cu voi , copii care-Mi stați la gura izvorului Meu ca să-l luați și săl dați celor însetați , că nu e om pe pământ care să mai aibă apă , fiilor , și e ars omul de sete și nu mai găsește pe nicăieri să bea . Dar Eu am pus în vas și am strâns ca să fie , și apoi Mi-am făcut loc peste pământ cu voi și am scos din vas și am stropit pământul , și el a odrăslit din loc în loc , și Eu Mi-am făcut popor nou și ies cu el în calea omului și îl îmbiu pe om la izvor ca să bea și să știe că este Dumnezeu pe pământ ca și în cer . Amin , amin , amin .
Am avut un vas în care M-am strâns ca să fiu pe pământ în vreme de secetă și am lăsat apa pe pământ , și vasul l-am luat și l-am dus la Tatăl , ca să vadă Tatăl lucrul Meu și să I-l dau Lui după ce pe toate le-am supus pe pământ . Am avut pe trâmbița Mea din care am suflat pe pământ cuvântul Meu cel de la sfârșit de timp .
O , Verginico , Îmi iau iarăși trâmbița și grăiesc prin ea , că e sărbătoarea ta în cer și pe pământ , în mijlocul poporului sfânt . Tu ai fost și ești trâmbița Mea din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea ca să pot veni apoi pentru tot omul de pe pământ , și așa am făcut . Era zi de duminică atunci când tu te-ai născut trup pe pământ , și a fost ziua aceea ziua bucuriei Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh , Care Și-a făcut apoi cuib în pieptul tău , în trupul tău , Verginico , vreme de douăzeci și cinci de ani . O , și cât te-am pregătit până ce am ieșit Eu în ușa cortului tău și am grăit din Mine și din tine cuvântul Meu peste pământ ! O , și prin câte cuptoare te-am trecut ca să te fac aur lămurit , Verginica Mea ! Iar acum tu ești cu cerul cel nevăzut și Eu te fac cuvânt înaintea Ierusalimului , în mijlocul căruia Eu stau și lucrez din Tatăl facerea din nou a lumii . Amin , amin , amin .
– Slavă îndelungii Tale răbdări și lucrări , Doamne și Fiule al Tatălui , că ai avut atâta răbdare în mine în toată vremea trupului meu căutând după om , după oaia Ta pierdută , Doamne . Dar oile s-au corcit de tot , și Tu n-ai mai găsit oi pe pământ acum , la venirea Ta , și în loc de oaie este altceva , Doamne , de nici moșii și strămoșii nu-și mai cunosc satele și rudele atunci când au zilele lor de pomenire și de umblare pe pământ . Și de n-ar fi cerul să-i mângâie pe ei , ar sta numai în lacrimi până și drepții Tăi , Doamne .
… Și acum mă întorc în Tine . Și acum mă dau celor ce sunt acum poporul Tău și le spun așa : dacă Domnul n-ar fi păstrat o rămășiță , o rămășiță aleasă prin har dintre cei din urmă a celor dintâi , cum Și-ar fi putut El face Ierusalim nou pentru venirea Sa de azi , o , copii ai Sionului , care aveți pe masă pe Miel în toată slava Sa , Trup și cuvânt pe masă ? Mă apropii de voi și cuvintez , căci sunt trâmbiță , fiindcă la Domnul toate sunt din cuvânt . O , duhul mângâierii , Duhul Domnului , Cel de la sfârșit de timp , a avut putere peste voi și v-a adunat și v-a făcut Ierusalim nou , în mijlocul căruia stă Domnul cuvânt care curge din Sion , așa cum este scris în prooroci , o , copii ai Domnului ! Vă dau povață proaspătă : împliniți toate cuvintele Lui , căci calea Lui de la cer la pământ e grea de tot . E scump un cuvânt al Domnului , e scump de tot , și trudește Domnul în cer și pe pământ pentru ca să vă dea cuvânt și ca să vă țină sub Duhul Sfânt Mângâietorul . Dacă ați vedea și ați înțelege durerea și truda cu care coboară Domnul la voi , v-ar prinde dragostea și plânsul ei cel de nemângâiat , dar voi sunteți mici , și El vă poartă ca să nu vă temeți sub greul lucrului Său pentru voi . Voi însă , ca niște fii cuminți și miloși , împliniți toate cuvintele Lui , că sunt
53